Ca psihiatru specializat în copii şi adolescenți, găsesc că această dezbatere este deosebit de supărătoare. Vreau să fiu foarte clară: tehnologia digitală nu cauzează tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie. În ultimii 20 de ani, s-a înregistrat o creştere în numărul diagnosticelor de ADHD şi există percepția că prevalența acestei tulburări se află în creştere.
De fapt, aceste cifre în creştere sunt direct legate de evaluări mai precise făcute de doctori, profesori şi familii. Există şi tratamente îmbunătățite care fac tulburarea hiperkinetică mult mai uşor de controlat. Poate că imigranților digitali (ca noi) li se pare că copiii sunt mai distraşi şi mai neatenți pe internet. Aceasta nu înseamnă că internetul provoacă ADHD.
Distragerea la nivel moderat este complet normală. Faptul că medicația pentru ADHD ajută la diminuarea distragerii nu înseamnă că toată lumea suferă de această tulburare. Există o cercetare interesantă care stabileşte o legătură între deficitul de dopamină şi dependența de internet. Dopamina este şi neurotransmițătorul principal legat de ADHD. Este posibil ca tratamentul pentru ADHD să ajute la tratarea utilizării problematice a internetului. Se poate şi ca cei care suferă de ADHD să fie susceptibili de a avea dependență de internet. Această dependență şi ADHD-ul pot merge pe o cale comună, dar nu există niciun motiv să credem că utilizarea tehnologiei digitale provoacă ADHD.
MITUL MULTITASKINGULUI
Mesajul la care trebuie să medităm, provenit din dezbaterea despre internet şi ADHD, este mitul multitaskingului — al abilității de a face mai multe lucruri concomitent. Afirmăm deseori că copiii şi adulții care suferă de ADHD nu au dezvoltată această abilitate. Cu toate acestea, specialiştii în neuroştiințe ne spun că abilitatea de face mai multe lucruri concomitent nu există. Creierul trebuie să facă tranziția de la o temă la alta. În consecință, nu se poate ocupa de două lucruri odată. Nu îi încurajez pe copii să îşi dezvolte această abilitate. Vreau să priceapă că e doar un mit. Duce la eficiență scăzută şi la un grad de distragere mai mare. Tehnologia digitală conduce la o mulțime de distrageri care trebuie să fie acum controlate. Să se împartă între temele de acasă şi tehnologie reprezintă cea mai mare provocare pentru copii şi adolescenți. Trebuie să demolăm mitul multitaskingului pentru a ne învăța copiii şi pe noi înşine să închidem sau să evităm distragerile electronice legate de internet în timpul rezolvării temelor pentru acasă. Sunt de părere că telefonul trebuie lăsat în altă cameră.
Autocontrolul trebuie să fie instrumentul pe care să îl folosească toți elevii. Mă refer inclusiv la programul SelfControl care blochează pentru o perioadă prestabilită accesul la mesajele care vin şi pleacă de pe servere şi site-uri de web. SelfControl îi ajută pe adolescenți să-şi facă temele la computer fără distragerea constantă venită de la rețelele lor sociale favorite. Vă permite să puneți site-urile pe lista neagră sau pe lista permisă. Anti-Social este un program care blochează rețelele sociale şi care se vinde cu o listă neagră, deja inclusă, de site-uri care consumă timp. Site-ul Anti-Social susține că „veți fi uimiți când veți vedea cât de mult puteți munci după ce întrerupeți legătura cu prietenii“. De vreme ce capacitatea de a face mai multe lucruri concomitent (multitaskingul) este doar un mit şi ne preocupăm de „gândirea profundă“, părinții trebuie să-şi ajute copiii să îşi sporească eficiența şi atenția atunci când rezolvă temele pentru acasă.
Fragment din Părinte în era digitală de Jodi Gold
Leave a Reply