Specialiștii în educație timpurie se străduiesc să obțină un echilibru între joc și conținuturile specifice legate de matematică și scriere-citire. Ce este adecvat pentru cei mici? Cum li se poate preda conținutul într‑un mod care să corespundă cu ceea ce știu profesorii despre dezvoltarea timpurie și despre importanța jocului în procesul de învățare?
La Centrul de Dezvoltare Educațională din Newton, Massachusetts, un proiect finanțat de Fundația națională pentru știință din SUA studiază de ceva vreme această problemă. Seria Young Scientist (de ex., Chalufour și Worth 2014) se bazează pe premisa că dezvoltarea de teorii referitoare la de ce și cum se întâmplă lucrurile în lume este o parte importantă a calității educației timpurii. Această abordare a predării științelor debutează cu un set de experiențe cu materiale și fenomene, însă include și numeroase oportunități care permit copiilor să reflecteze asupra acelor experiențe. Profesorii îndrumă copiii în utilizarea informațiilor obținute ca urmare a experiențelor practice, pentru a forma teorii raționale legate de cauzele și modurile în care se întâmplă anumite fenomene.
De exemplu, știm că experiențele cu cuburile și cu alte materiale de construit oferă o bază experimentală în dobândirea noțiunilor științifice. Însă preșcolarii și micii școlari fac mult mai mult decât să observe efectele forței gravitației și ale legilor fizicii atunci când construiesc ei pot formula și teorii despre cum și de ce construcțiile lor rezistă sau se prăbușesc. De ce Juan a folosit spuma ca fundație pentru construcția sa, dar nu și Janet? Ce se întâmplă dacă scoatem cubul verde din podul lui George și al lui Janelle? Care este cel mai bun material pentru un acoperiș și de ce?
În calitate de participant la un atelier ludic, un educator dintr‑o grădiniță din Boston explică:
Bineînțeles că le‑am spus „Vorbește‑mi despre castelul tău. Cine locuiește în el?“… dar nu am mers niciodată mai departe. Acum, întreb întotdeauna: „Cum de al tău rezistă și celălalt se tot prăbușește?“ Sau întreb: „Cum de a căzut construcția ta după ce ai mai pus o piesă deasupra? Ce crezi că s‑ar întâmpla dacă…?“ Nu ai nevoie de intervenții speciale, ci, mai degrabă, este un mod de a adresa întrebări, de a observa copiii și de a‑i încuraja să gândească mai profund.
Fragment din De la joc la învățare. Cum folosim jocul didactic în educația timpurie, de Marcia L. Nell și Walter F. Drew
Leave a Reply