Editura Trei și Institutul de Psihologie și Psihoterapie Adleriană vă invită mâine, pe 15 mai, de la orele 18.30, în librăria Cărturești-Verona la o întâlnire cu celebrul psihoterapeut american Jon Carlson, coautor al cărților: Mumia de la masa din sufragerie și Clientul care m-a schimbat.
În cadrul evenimentului se va discuta despre limitele și vulnerabilitățile terapeutului, despre cum acesta poate fi afectat de comportamentul unor pacienți și despre cum se poate redresa când face o greșeală. Alături de Jon Carlson vor vorbi psihoterapeuții adlerieni: Ramona Covrig, Elena Șerban și Anda Păcurar. Moderatorul întâlnirii va fi Victor Popescu, redactor la Editura Trei.
Jon Carlson este profesor emerit de psihologie și consiliere la Universitatea Governors State, Illinois. A scris peste 25 de cărți dedicate terapiei de familie și psihologiei adleriene. Psihoterapeutul american va fi prezent în Bucuresti pentru a susține un workshop dedicat perfecționării psihoterapeuților. Detalii despre programul workshopului „Cum să devii un maestru psihoterapeut”, susținut de Jon Carlson în zilele de 16-17 mai 2015 în Bucuresti, găsiți aici.
***
Iată ce scrie Jon Carlson (alături de Jeffrey Kottler) despre schimbările bune care li se întâmplă terapeuților cabinet:
Schimbările asociate cu terapia sunt deseori considerate în termeni negativi. Practicienii sunt preveniţi să monitorizeze cu grijă efectele nocive care pot rezulta din apropierea prea mare de problemele clienţilor lor. Un mesaj general este deseori comunicat începătorilor din domeniu: „Fiţi foarte, foarte atenţi, sau veţi fi «infectaţi» cu energia negativă a clienţilor voştri. Puteţi sfârşi prin a provoca alte probleme dacă le permiteţi să ajungă la voi.“
Ceea ce s-a ignorat frecvent totuşi sunt acele momente în care terapeuţii sunt schimbaţi în bine. Unii dintre cei mai timpurii psihanalişti revizionişti, precum Carl Jung şi Harry Stack Sullivan, au recunoscut momentele când terapeuţii şi clienţii îşi inversează rolurile. Irvin Yalom, cunoscut pentru francheţea referitoare la intimitatea pe care a experimentat-o în câteva relaţii terapeutice (Yalom, 2008), dezvăluie deopotrivă cum a fost ajutat de clienţii săi. El îi descrie chiar pe terapeut şi pe clientul său drept „tovarăşi de drum“ angajaţi împreună într-o călătorie de descoperire (Yalom).
Ceea ce ne interesează sunt schimbările realmente mari pe care terapeuţii le-au suferit ca rezultat direct al activităţii lor. Vorbim despre transformări unice pe care terapeuţii se străduiesc încă să le integreze în viaţa lor.
În ciuda interdicţiilor atitudinii contrare şi a unei reţineri de-a vorbi despre acest subiect aproape tabu în public, există o mulţime de motive pentru care acest fenomen al schimbărilor reciproce în terapie poate apărea atât de uşor, cauza principală fiind poate simţămintele intense şi apăsătoare care circulă în cabinet.
Oricât de indiferenţi am pretinde că suntem, există momente în care suntem tot atât de implicaţi emoţional ca şi pacienţii noştri.
- Uneori ne simţim speriaţi, dacă nu îngroziţi.
- Nu e ceva neobişnuit să ne simţim frustraţi sau chiar furioşi, chiar dacă ne străduim din toate puterile să rămânem neutri.
- Conversaţiile sunt deseori invadate de confuzie, complexitate şi ambiguitate.
- În şedinţe apare uneori câte o dramă (un spectacol) care rivalizează cu oricare dintre filmele sau piesele noastre preferate.
Există o intimitate reală în relaţii, construită pe multele ore petrecute vorbind despre cele mai personale lucruri ce se pot imagina. Când lucrurile merg bine, e un soi de empatie transcendentă, în care parcă simţim inima pacientului bătând şi sufletul lui vorbind. Cum am putea să nu fim afectaţi de un nivel atât de intens de implicare?
Apoi mai sunt şi toate modalităţile nepotrivite şi neintenţionate prin care pacienţii ne fac să creştem şi să învăţăm lucruri noi, fără să aibă nici cea mai mică idee despre clocotul dinăuntrul nostru.
În sfârşit, există schimbări inconştiente pe care le resimţim ca pe un rezultat al luptei din tranşee. În timp, modurile în care privim lumea, modurile în care interacţionăm cu ceilalţi, modurile în care ne vedem pe noi înşine se schimbă gradat ca o consecinţă a întâlnirilor noastre cu pacienţii. Putem fi văzuţi de public ca nişte guru, vrăjitori, tămăduitori, oracole pe care pelerinii le vizitează pentru a căuta iluminarea, dar cât de mult câştigăm de pe urma acestor întrevederi ajutătoare este unul dintre secretele noastre cel mai bine păzite.
Fragment din vol. Clientul care m-a schimbat
Leave a Reply