”Literatura SF&F începe să înghită mainstreamul”

Ar trebui să încercăm să demolăm zidurile dintre genuri, ori dintre gen și mainstreamul literar, sau asta ar însemna să întoarcem spatele misiunii noastre?

Iată una dintre întrebările prin care debutează Antologia Nebula 2012. Culegere de texte ce variază între fragmente de roman și poezie, cartea se delimitează ca o colecție eclectică de stiluri și scriituri, așa cum îi stă bine oricărei antologii de texte premiate cu una dintre cele mai importante distincții din lumea SF & Fantasy-ului.

De ce este, însă, relevantă întrebarea pe care o adresează James Patrick Kelly, unul dintre editori? Ei bine, primul lucru pe care îl observă cititorul mai puțin obișnuit cu genul va fi numărul mare de texte ce se situează undeva într-un echilibru precar între SF&Fantasy și mainstream. De cele mai multe ori, elementele de fantasy sau science-fiction se limitează la câteva trimiteri mai mult sau mai puțin disparate, care au, în fond, un înțeles bine stabilit în economia narațiunii, însă nu infuzează întreaga scriere de atmosfera genului, ci păstrează, mai degrabă tonul literaturii mainstream. Fie că este o tendință ce bucură sau nemulțumește pe unii, apropierea dintre cele două sfere de literatură, până nu demult considerate a fi universuri separate de bariera valorică, nu poate fi tăgăduită. Literatura SF&F începe să înghită mainstreamul, îl prinde din urmă, așa cum progresul tehnologic a prins din urmă istoria. Astfel, îmbinarea celor două genuri dă naștere unor scriituri din ce în ce mai greu de categorisit.

Antologia nu duce, însă, lipsă de texte puternic marcate de științificitate, precum nuvela lui Geoff Landis, Sultanul norilor, unde relația amoroasă incertă dintre un cuplu de cercetători își găsește făgașul normal în orașele plutitoare de pe Venus. La fel este și VeRe, o poveste despre conceptele de viață, moarte și maternitate. Nici în ce privește poezia, SF-ul nu duce lipsă de reprezentanți, prin numele lui Kendall Evans și al Samanthei Henderson, Azilul astronauților reprezentând un imn dulce-amărui dedicat oamenilor spațiului. (…)

Deși întâlnim în lista câștigătorilor premiilor Nebula din 2012 nume noi, printre scriitorii consacrați, ale căror lucrări au fost publicate în Antologie se numără Connie Willis sau Terry Pratchett.

Citiți întreaga cronică pe Bookblog.ro