Privite ca adevărate grădini ale Edenului sau spații corupte și vicioase, concentrări masive de energie, debordând de idei și creativitate, bani și putere, dar și zone ale alienării, marile orașe au atras populația ca un magnet, iar dezvoltarea umanității este strâns legată de povestea lor. În Metropolis: o istorie a celei mai mari invenţii a omenirii, publicată de Editura Trei, renumitul istoric britanic Ben Wilson realizează o incursiune pe cât de interesantă, pe atât de îndrăzneață în trecutul îndepărtat, în urmă cu 7000 de ani, pentru a reconstitui în fața cititorilor nașterea primului oraș din lume, Uruk (în actualul Irak), poposind ulterior în alte 26 de orașe a căror istorie a marcat într-un fel sau altul umanitatea.

Traversând epoci istorice diferite, continente și culturi, Ben Wilson reconstituie atmosfera Babilonului, între 2000 î.Cr. și 539 î.Cr, a Atenei și Alexandriei, a Romei antice pentru a ajunge la Bagdad, Lisabona sau Amsterdam. Monumentala carte a lui Ben Wilson prezintă cititorilor Londra între anii 1666 și 1820, Parisul între 1830 și 1914 și ajunge în zilele noastre, la metropole cu o istorie aparte, ca Los Angeles sau Lagos (Nigeria), aglomerare urbană cu peste 21 de milioane de locuitori.

Perspectiva lui Ben Wilson asupra orașelor prezentate nu este una strict istorică. Elementele care dau culoare vieții de zi cu zi, cultura, obiceiurile, arhitectura, mentalitățile – adică tot ce conferă substanță vieții unui oraș și-l face să vibreze de energie constituie domeniul de interes al istoricul britanic în Metropolis. În afara surselor istorice, Ben Wilson mărturisește că a călătorit mult pentru a strânge documentarea necesară cărții. De la Mumbai la Singapore, Ciudad de México sau Shanghai, autorul cărții Metropolis și-a oprit atenția asupra orașelor care au avut capacitatea să transmită ceva atât despre propriul timp, cât și despre condiția umană, în general.

„Trebuie să percepi un oraș prin toate simțurile tale — să privești, să miroși, să atingi, să mergi pe jos, să citești și să-ți imaginezi — ca să-l înțelegi în întregime. În cea mai mare parte a istoriei, viața urbană a gravitat în jurul plăcerilor: mâncare și băutură, sex și cumpărături, bârfă și joacă. Toate aceste scene din teatrul vieții orașului sunt esențiale pentru Metropolis” spune Ben Wilson, care mărturisește că a dedicat studiului arhivelor oficiale tot atâta timp cât a petrecut vizitând piețe și bazaruri, bistrouri, cafenele sau aglomeratele străzi ale orașelor asiatice, pline cu tarabe cu mâncare. Referințele culturale și cele la spiritualitatea orașelor descrise sunt frecvente în Metropolis, iar Ben Wilson mărturisește că a studiat romane și picturi, a urmărit filme și a ascultat muzica orașelor a căror istorie o descrie.

Cartea semnată de istoricul britanic își focusează atenția în primul rând asupra „interacțiunii dintre mediul construit și oameni” și surprinde pe lângă influența asupra evoluției istorice și impactul orașelor asupra psihicului uman. Presa americană observa că Ben Wilson are un stil aproape jurnalistic de a selecta informația esențială. Descrierile orașelor ne prilejuiesc călătorii în timp sau în diverse colțuri ale lumii, sunt pline de culoare și atmosferă locală. Fiecare capitol din Metropolis poate fi citit ca un microroman, al cărui personaj principal e chiar viața orașului.

O bună parte din istoria „megaorașului imperial” Roma este observată mai ales din zona somptuoaselor băi publice, adevărate temple ale răsfățului, unde oamenii se duceau nu doar să se spele, ci și să facă sport, masaj cu uleiuri aromate, să bea, să mănânce, să socializeze și, nu în ultimul rând, să aibă întâlniri amoroase.

Bagdadul surprins între anii 537 și 1258 este „cel mai mare  depozitar al cunoașterii din întreaga lume”, dar totodată și un oraș gurmand. „O cale spre inima unui oraș este prin stomacul lui”, spune Ben Wilson, care observă că „istoria mâncării vândute pe stradă este o istorie a orașului însuși”, drept pentru care realizează liste complexe ale mâncărurilor ce făceau deliciul oamenilor între veacul al 6 și al 13-lea la Bagdad, dar și în alte colțuri ale lumii.

„Ne pricepem să trăim în orașe, iar orașele sunt creații pline de energie, capabile să reziste în fața războaielor și a calamităților. În același timp, nu știm deloc să construim orașe; am proiectat și am edificat, în numele progresului, locuri care ne țin prizonieri, mai degrabă decât să ne elibereze, care ne sărăcesc, mai degrabă decât să ne ridice moral și spiritual”, spune istoricul britanic.

Motor al civilizației și dezvoltării, orașele sunt în același timp și spații periculoase pentru siguranța fizică și starea de bine psihică, iar acest lucru a putut fi observat cel mai ușor în timpul pandemiei de Covid-19. În ciuda acestui fapt, orașele au o capacitate de seducție fantastică și o reziliență uimitoare. Distruse din temelii – cum e cazul Varșoviei, descris în Metropolis – vor renaște. Mutăm munții din loc la propriu, într-un „dezmăț epopeic al urbanizării” observă Ben Wilson, care este convins că „supraviețuirea noastră ca specie depinde de următorul capitol din odiseea urbană”. Însă, lecțiile de până acum ale istoriei ne oferă toate motivele de optimism.