Ideea că sexul bun se termină cu fiecare dintre parteneri ajungând la climax în exact același timp nu este o invenție a unui film nerecomandat sub 18 ani sau a unei reviste pentru femei.
Este prezentă, de fapt, de mult mai mult timp. Ideal Marriage (Căsătoria ideală), un manual despre căsătorie foarte bine vândut la nivel internațional care a fost publicat în 1932, a perpetuat ideea. Autorul, ginecologul Theodoor Hendrik Van de Velde, apreciază: „În raportul sexual normal și perfect, orgasmul reciproc trebuie să fie aproape simultan“. Orgasmul de penetrare simultan ar contribui, conform lui Van de Velde, la atașamentul și starea de bine a parteneriatului.
Această opinie pare să se fi născut direct din psihiatria freudiană, care tratează orice alt orgasm în afara celui din timpul raportului sexual ca „imatur“ și-i conferă orgasmului simultan din timpul raportului sexual o „armonie specială“. Problema cu această perspectivă este că nu reflectă realitatea multor femei și cupluri. Multe femei declară că au orgasme mai bune în urma stimulării clitoridiene decât în urma penetrării vaginale și cele mai multe cupluri recunosc că orgasmele perfect sincronizate sunt rare. Ba mai mult, dacă se străduiesc pe parcursul raportului sexual să aibă orgasm simultan, acest lucru poate să pună atât de multă presiune pe cuplu, încât ei să nu se bucure de experiența sexuală și chiar să nu poată să aibă orgasm deloc.
Orgasmul simultan poate fi un accident fericit — dar să-l urmărești de fiecare dată (sau chiar și uneori) poate submina plăcerea sexuală.
De ce credem că orgasmul simultan este mai bun?
Desigur, mulți bărbați și multe femei cred că juisarea în același timp este cea mai bună. De exemplu, un studiu a constatat că orgasmul simultan a fost considerat important de 41% dintre bărbați și 30% dintre femeile investigate (Colson et al., 2006, p. 124). Acum, întrebarea este de ce cred ei acest lucru.
Există mai multe origini ale mitului plăcerii superioare a orgasmului simultan. Astăzi, putem să dăm vina pe site-urile de pseudoștiință și de autoajutorare care vorbesc despre natura sublimă a orgasmelor reciproce perfect sincronizate. Și dacă tot suntem aici, ar trebui să învinovățim puțin și filmele și televiziunea, în ale căror înfățișări ale sexului vedem de obicei cuplurile care se prăbușesc sub cearșafuri, cu cei doi satisfăcuți după ceea ce nu ne putem imagina că ar fi altceva decât două orgasme perfect sincronizate. (În mod ciudat, filmele porno sunt probabil mai exacte, având în vedere că acestea pot cu adevărat să arate orgasmul și nu doar îmbrățișarea de după aceea.)
Adevărul este, însă, că trebuie să-i învinovățim în primul rând pe experți. Cercetătorii și scriitorii ca Van de Velde sugerează de mult timp că existența unui orgasm simultan în timpul actului sexual creează o satisfacție fiziologică și emoțională mai mare. Faptul că nu au existat studii legitime care să susțină această afirmație nu pare să aibă vreo influență — experții au continuat să spună că obiectivul erau orgasmele simultane. De fapt, există un mit care-l acompaniază pe acesta și care apare din când în când, sugerând că din orgasmele reciproce sincronizate este mai probabil să rezulte procrearea. Acest truc destul de dificil a fost, de fapt, garantat în manualele și tratatele despre căsătorie din anii 1950. (Și este, fiindcă veni vorba, complet neîntemeiat.)
Și, cu toate acestea, orgasmele simultane au susținătorii lor experți, care nu numai că fac cercetări și scriu despre supremația experienței orgasmelor vaginale, dar desconsideră orice altă experiență. Ei asociază orgasmul femeilor din timpul raportului sexual (excluzând alte tipuri de stimulare sexuală) cu o satisfacție de relație mai mare și chiar și cu sănătatea mentală și fizică. Sau, ca să cităm o echipă de autori, „există dovezi pentru ideea că orgasmul vaginal concomitent cu cel al bărbatului (penis în vagin, orgasm simultan) are beneficii care merg chiar dincolo de orgasmul vaginal“.
Dar aceasta este o opinie minoritară și răspunsurile în domeniu cu privire la această cercetare particulară au constatat că datele care stau la baza concluziilor sunt neconvingătoare și nesemnificative din punct de vedere statistic. Criticii au argumentat că nu există date de bază de încredere și că nu sunt luate în calcul multe variabile intermediare. Criticii se îngrijorează că promovarea acestor constatări „nu numai că e posibil să fie ineficientă pentru creșterea satisfacției, dar poate, de fapt, să fie dăunătoare dacă ea creează așteptări idealizate și pune o presiune nejustificată (anxietatea de performanță sexuală) pe indivizi și pe cupluri. Această disfuncție/boală creată cultural ar putea, în schimb, să micșoreze satisfacția“.
Fragment din 50 de mari mituri despre sexualitatea umană, de Pepper Schwartz, Martha Kempner
Ce este important?
Ceea ce credem noi că este important este dezvoltarea unei relații care să fie satisfăcătoare, de încredere și deschisă din punct de vedere sexual. Credem că partenerii ar trebui să fie sensibili la nevoile sexuale ale celuilalt și să-și dezvolte un stil (sau mai multe) complementar de a face dragoste. În mod ideal, ei ar trebui să exploreze împreună viața lor sexuală, descoperind ceea ce le place și ceea ce nu le place, ce lucruri noi ar vrea să încerce, care sunt modalitățile la care apelează cel mai des pentru a ajunge la plăcere.
Ceea ce nu ni se pare important este să-i facem pe toți să se poarte ca o focă dresată, care trebuie să jongleze cu una sau cu alta, sau să-și modifice propria reacție sexuală din forma în care este pentru a mulțumi un concept abstract cu privire la cum și când să juiseze. Orgasmele simultane sunt, cu siguranță, o idee romantică, dar credem că presupun prea mult efort (cum ar fi să trebuiască să te controlezi atunci când vrei să te lași absorbit de sentimente, să nu gândești și să nu poți să dedici prea multă atenție lucrurilor de care are nevoie cealaltă persoană, de vreme ce tu ești consumat, în același timp, de propria ta pasiune).
Sfatul nostru: sexul și plăcerea sexuală sunt foarte particulare pentru persoanele implicate. Nu te da peste cap să faci sex într un mod care se bazează pe anumite directive culturale — mai ales unele care sunt, în cea mai mare parte, mitologie.
Leave a Reply