Practica şi teoria psihologiei individuale. Pentru medici, psihologi şi profesori, o carte esențială a lui Alfred Adler, este cea mai recentă traducere din colecția de Psihologie/Psihoterapie a Editurii Trei.

Regăsiți aici toate conceptele importante ale psihologiei individuale – sentiment de inferioritate, compensare, protest viril, scopul vieţii, sentiment comunitar etc., dar veți întâlni și observații inedite pe teme psihosomatice, o conferință despre Dostoievski și o interesantă analiză psihologică a prostituției.

Iată mai jos un fragment (cu siguranță discutabil) scris acum aproape un secol și care încearcă să deslușească rădăcinile prostituției.

  

  

  

Artificiul îndrăzneţ de a preschimba contactul sexual într-un echivalent bănesc, caracterizează esenţa prostituţiei. Și așa cum la bărbaţii dependenţi de prostituţie, ficţiunea unui triumf satisfăcător, a unei afirmări recâștigate determină perpetuarea și statornicia acestei instituţii, tot astfel ea constituie cea mai puternică atracţie a tuturor participanţilor la prostituţie. Dar capacitatea de a transforma în bani o funcţie invariabilă a femeii, a corpului și sufletului ei poate fi dobândită numai de cel în a cărui viaţă sufletească este puternic înrădăcinată supoziţia inferiorităţii femeii. Aceasta se vădește și în regulile de purtare aferente și se vădește și în evoluţia fiecărei prostituate.

Aceste fete se simt în depravarea lor, de cele mai multe ori precoce victime ale bărbatului „superior“, care rămâne agresorul respectat, în timp ce fata este cea condamnată. Nu e nicio mirare că încercarea de a acţiona la fel ca bărbatul, de a se manifesta provocator ca el, de a se debarasa de atitudinea și castitatea feminină este cu atât mai evidentă pentru mintea neexersată, cu cât adâncirea continuă în rolul de femeie, căsătoria și maternitatea, așteptările societăţii nu mai au căutare, din cauza antecedentelor, ca și din cauza sentimentului de nimicnicie în faţa bărbatului.

Procurarea prin prostituţie a unei soluţii și a acelei afirmări care în altă parte le este interzisă caracterizează cu regularitate cariera prostituatelor pe care o urmează după încercări de cele mai multe ori infructuoase sau aparent infructuoase — din poziţia lor ca servitoare, guvernante sau muncitoare. Dar dinaintea ochilor lor plutește întotdeauna șablonul bărbatului „activ“, nu cel al femeii „pasive“.

În acest proces de dezvoltare, o importanţă extraordinară o are otrava răspândită peste tot a unei concepţii hipermasculine despre lume. Ea străbate căminul familial al viitoarelor târfe, îi conferă tatălui omnipotenţă tiranică și face din soţie și mamă un model înfricoșător al unui viitor rol de femeie. Ridică fraţii la un rang de invidiat, face din feminitatea fetei o pată și un reproș. Credinţa în forţa proprie scade, iar seducătorul adesea încă imatur găsește o creatură lipsită de apărare, lașă, crescută cu frica de bărbat, sau care, cu toată furia reţinută împotriva destinului ei de femeie, nu poate găsi, deseori din aceleași motive, într-o revoltă împotriva regulilor de purtare ale părinţilor, o dezvoltare normală, de la care o îndepărtează seducerea reușită.

Consecinţele ulterioare ale seducerii sunt și ele demne de toată atenţia: concluziile nu sunt trase în sensul unei corectări, ci sentimentul de inferioritate, neîncrederea în propriile forţe și aversiunea faţă de rolul feminin se adâncesc. Acum se deschide calea largă a curvăsăriei într-un vârtej de activitate, ca revoltă împotriva cerinţelor societăţii, ca soluţie la scopurile greu realizabile, care pare mai evidentă în cazul masculinităţii ce racolează și profită, promite afirmare și salvează de sentimentul nimicniciei totale. Nouă, celorlalţi, această socoteală nu ni se pare potrivită. Dar să întrebăm prostituatele și proxeneţii!