Luni dimineata, eram un pachet de nervi in timp ce ma indreptam spre cladire. Luasem o decizie: n-aveam de gand sa-mi sacrific jobul din cauza lipsei noastre de judecata. Voiam sa inchei stagiatura cu o prezentare exceptionala pentru comisia de burse si apoi sa plec si sa-mi incep cariera. Gata cu sexul, gata cu fanteziile.
Puteam lesne sa lucrez — strict profesional — cu domnul Ryan pentru alte cateva luni. Simtind nevoia unui plus de incredere, imbracasem rochia noua pe care mi-o daduse Julia. Imi arata formele fara sa para prea provocatoare. (…) Cand usile ascensorului s-au inchis in urma mea, mi-am dat un indemn mintal, trecand in revista toate conflictele pe care le avuseseram si comentariile nesimtite pe care le facuse el.
Fragment din:
„Bate la calculator, nu mai scrie totul de mana. Scrisul tau arata ca de clasa a treia, domnisoara Mills.“
„Daca as vrea sa ma bucur de intreaga ta conversatie cu indrumatorul tau de diploma, mi-as lasa usa de la birou deschisa si mi-as lua niste floricele de porumb. Te rog, vorbeste mai incet.“
Puteam sa fac asta. Ticalosul ala isi alesese gresit femeia cu care sa se incurce si sa fiu a naibii daca aveam sa-l las sa ma intimideze. Dupa cum ma asteptam, biroul era inca pustiu cand am sosit eu. Am strans tot ce urma sa aiba el nevoie pentru prezentare si m-am indreptat spre sala de conferinte, ca sa pun materialele la locul cuvenit. Am incercat sa ignor reactia pavloviana pe care am avut-o cand am vazut ferestrele din perete, masa lucioasa de conferinte.
Inceteaza, corp. Actioneaza acum, creier. Uitandu-ma prin incaperea scaldata de soare, am asezat dosarele si laptopul pe masa mare de conferinte si am dat o mana de ajutor personalului de la catering sa aranjeze micul dejun de-a lungul peretelui din spate. Douazeci de minute mai tarziu, planurile erau puse in ordine, proiectorul era pregatit si aperitivele gata. Cum mai aveam inca timp, m-am trezit ca ma duc pana la fereastra. Am intins mana si am atins sticla neteda, coplesita de senzatiile pe care mi le-a inviat; dogoarea trupului sau lipit de spatele meu si sunetul pur animalic al vocii lui in urechea mea: Roaga-ma sa te aduc la orgasm.
Am inchis ochii si m-am sprijinit de geam cu palmele si fruntea, lasandu-ma purtata de puterea amintirilor. Am fost smulsa din fanteziile mele de un glas dregandu-se in spatele meu.
— Reverie la minut?
— Domnule Ryan, am tresarit, intorcandu-ma imediat.
Raluca
Cand apar si urmatoarele volume?
EdituraTrei
Nu pot sa va dau inca o data precisa. Exista o distanta de cca jumatate de an intre volumele din serii. Tine si de ritmul editorial (al pregatirii traducerii), dar si de interese de marketing.
Raluca
In functie de cat este de apreciat primul vol, se vor publica si urmatoarele… Am inteles, multumesc.