Christophe Andre, psihiatrul-vedetă al Franței de azi, și-a invitat doi amici (budistul Matthieu Ricard și filosoful Alexandre Jollien), pentru a dezbate despre libertate, altruism, vinovăție și iertare, emoții și capacitatea de a asculta. Totul, într-un spirit ludic, fără morgă sau moralism.
Fragment din Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii. Un călugăr, un filosof și un psihiatru ne vorbesc despre lucrurile esențiale.
Sfaturi pentru o dezvoltare profundă
Matthieu Ricard
* Să ne ascuțim atenția pentru a fi conștienți de emoțiile negative chiar în clipa în care apar. Este mai ușor de stins o scânteie decât un incendiu de pădure.
* Să învățăm să ne cunoaștem mai bine emoțiile. Să ne antrenăm în a le distinge pe cele care contribuie atât la starea proprie de bine, cât și a celorlalți, de cele care o distrug.
* Odată ce au apărut clar efectele nefaste ale emoțiilor negative, să ne familiarizăm cu antidoturile lor, cu emoțiile pozitive.
* Să cultivăm emoțiile pozitive până ce ele devin una cu noi.
În fața emoțiilor
Christophe André
* Să le iubim pe toate. Ele toate sunt semne ale trebuințelor noastre. Emoțiile pozitive ne transmit că trebuințele noastre sunt satis‑ făcute ori pe cale de a fi satisfăcute, iar cele negative, că nu sunt satisfăcute. Să ascultăm și să reflectăm, pentru a acționa, la ceea ce se petrece cu nevoile noastre fundamentale.
* Să cultivăm emoțiile agreabile. Să ne îngrijim în a le hrăni dincolo de automatismele și obiceiurile noastre. Există lucrări științifice care au arătat că a avea de două sau de trei ori mai multe sentimente plăcute decât neplăcute reprezintă un echilibru optim și realist (nu putem fi încontinuu binedispuși).
* Să nu ne lăsăm descurajați. Este unul dintre cele mai importante lucruri din viața noastră, acela de a lucra la echilibrul nostru emoțional. Și vom avea regulat recăderi, vom fi din nou victimele unor furii absurde, ale unor angoase nelalocul lor, ale unor tristeți exagerate. Acest parcurs presărat cu derapaje trebuie să‑l integrăm chiar de la început. De aceea detest proverbele precum „Goniți naturalul, el revine în galop“, care spun că în fond nu ne schimbăm niciodată. Suntem în ucenicie, așadar trebuie să acceptăm „recăderile“. Nu există scurtături pe acest drum, însă ajungem întotdeauna la capătul lui dacă vom continua să pășim…
Să exersăm, să lăsăm să treacă, să ne despovărăm
Alexandre Jollien
* Să lăsăm să treacă. Practica zen ne invită să nu tratăm emoția ca pe un adversar. Exercițiul spiritual constă în acest caz în a nu urca în trenul emoțiilor perturbatoare, ci a privi trecerea vagoanelor: „Iată furia“, „Iată frica“. A îndrăzni să nu ne statornicim ne permite să tre‑ cem prin furtună fără a ne răni. Nu este grav dacă mă vizitează furia, tristețea ori frica, cu condiția ca ele să nu se instaleze niciodată în inima mea. Deci, de o mie de ori pe zi, să lăsăm să treacă…
* Să exersăm. Să învățăm să înotăm, să plutim și să lăsăm liniștiți să treacă valurile necesită timp, mult timp. Pacea se obține milimetru cu milimetru. De aici nevoia de a ne dedica zilnic practicii.
* Să despovărăm templul spiritului nostru. Multă vreme am cre‑ zut că fericirea ține de cucerire. Astăzi am ajuns să cred că ea ține mai curând de eliberare. În loc să strângem competențe sau cunoștințe, mai bine ne descotorosim de tot ceea ce ne apasă: obișnuințe, reflexe, temeri, lăcomii… Sub tone de noroi există o pepită de fericire, de bucurie adevărată. Să aruncăm deci inutilul și să considerăm obstacolele vieții drept mijloace abile pentru a reuși să o găsim.
Leave a Reply