Abosoventă de Fizică și Psihologie, de profesie psiholog, Ildikó Gábos-Foarță este astăzi una dintre cele mai importante traducătoare din limba maghiară în limba română. Soția poetului Șerban Foarță, Ildikó formează un cuplu cu soțul ei și în lumea traducerilor literare, însă doar la capitolul poezie. În ceea ce privește proza, se declară „independentă“. Printre scriitorii traduși de Ildikó Gábos-Foarță se numără Ádám Anavi, György Dragomán, Zoltán Böszörményi, Ádám Nádasdy, Anna T. Szabó, Ildikó Bárányi sau Virág Erdős.
Noi, „familia” Anansi. World Fiction, suntem bucuroși că a acceptat să traducă pentru cititorii români cele două romane ale lui László Krasznahorkai: Întoarcerea acasă a baronului Wenckheim (2021) și Satantango (2022).
Iată ce ne-a mărturisit Ildikó Gábos-Foarță despre cea mai recentă carte tradusă pentru Anansi. World Fiction:

A se înţelege că, în ciuda titlului, Poveşti de groază nu este o culegere de povestiri horror în sensul clasic al cuvântului. Dimpotrivă, este un roman cu, aparent, o curgere lină precum Dunărea la malul căreia, în micul sat populat de personaje de-a dreptul pitoreşti, viaţa îşi vede liniştită de treabă, oscilând între veselia vulgară şi grotescul tragic.
Cu accente de-a binelea naturaliste (motiv pentru care, în mintea mea, l-am numit pe Nádas un Zola postmodern) textul necesită un cititor versat, care nu roşeşte uşor, căci – atenţie! – limbajul (vag arhaic) este, pe alocuri, mai mult decât licenţios. Asta pe lângă ambiguitatea voită şi ermetismul „bine temperat” al frazelor. Personajele înjură mult, dar nu neapărat cu încrâncenare şi năduf, ci mai degrabă inconştient, la fel de uşor precum respiră, aceasta fiind singura lor modalitate cunoscută de a-şi exprima emoţiile. Totuşi rezultatul nu este unul vulgar, ba dimpotrivă.
Cum a fost traducerea acestui roman? Ca de obicei, o provocare! Iar provocările nu-mi displac, nici doza de adrenalină de la miezul nopţii, când stai să-ţi storci creierul de cuvinte rare, potrivite, când îţi aduci aminte de expresii de mult uitate, auzite cândva, în copilărie, în satul atât de rar vizitat al bunicilor din secuime…
În concluzie: un adevărat festin lingvistic, o degustare de delicii rare condimentate cu stupoare, tensiune, enervare, tristeţe, plâns, râs. Dar un râs de cele mai multe ori amar.