Că tot se poartă în săptămânile astea recomandările ”cărților de vacanță”, ce-ați zice să faceți loc în geanta de voiaj pentru puțin libertinism și feminism, marca Erica Jong? Redau mai jos o bucată dintr-o cronică publicată de revista Cultura.

   

Isadora Zelda White Stollerman Wing se teme de călătoriile cu avionul. Și, totusi, călătorește ori de câte ori are ocazia, mai cu seamă daca e vorba să-si promoveze, prin lecturi publice, volumul de poezie pe care l-a publicat, încercând să se afirme în lumea literară americană – și, chiar mai mult decât atât, sa devină o voce influentă în peisajul liric al continentului nord-american. Fapt care se dovedește extrem de dificil, mai cu seamă pentru că acest peisaj liric este dominat de bărbați. A se citi, firește, de poeti. Dar, în orice caz, nu de poete…

În plus, Isadora Zelda White Stollerman Wing trăiește – sau, cel puțin, ea asa crede – momentul de cotitură al vieții sale: se apropie vertiginos de treizeci de ani, a avut parte de un mariaj nefericit, care a aruncat-o în ghearele deznadejdii (și ale unei depresii care s-a dovedit extrem de greu de tratat – sau poate ca doar medicii pe care i-a gasit ea au fost, în ciuda faimei lor, extrem de puțin pregătiți pentru a trata depresia unei asemenea paciente!…) urmat de un al doilea (actualul soț fiind tocmai psihiatru!) care, în ciuda standardului de viață pe care i-l ofera, nu o face fericită.

     

     

Citește și un fragment din roman:

“Oare s-ar mai căsători majoritatea femeilor dacă ar şti ce înseamnă?”

   

Ce-ar putea urma? Publicarea unui alt volum de versuri – poate chiar mai erotice decât cele din primul? Sau încercarea de a găsi un tratament psihiatric adecvat pentru astfel de probleme? Sau o călătorie menită a însenina gândurile și a schimba peisajul de fiecare zi? Cum prima varianta e repede abandonată, urmarea va fi o combinație inedita a celorlalte două. Astfel începe romanul „Teama de zbor“ („Fear of Flying“), publicat de Erica Jong în 1973, în Statele Unite ale Americii.

Pus la zid fără milă, odată cu autoarea lui, de către unii cititori – și critici – pentru  limbajul extrem de libertin, asemenea scenelor descrise, ca si pentru încercarea de a aborda chiar și subiecte considerate, până atunci, tabu (sexualitatea feminină, fanteziile erotice ale unei extrem de dezinhibate protagoniste), romanul acesta a fost, pe de alta parte, transformat rapid într-un adevarat obiect de cult de militanții (militantele…) pentru drepturile femeilor, nu puține voci considerând „Teama de zbor“ drept un veritabil manifest al celei de-a doua epoci de glorie a feminismului. În plus, primirea entuziastă de care a avut parte cartea de față din partea lui Henry Miller, cel care a numit-o, fara ezitare, replica în cheie feminină a „Tropicului Cancerului“, dar și cronica elogioasa pe care John Updike i-a facut-o în „New Yorker“, au fost de natura sa creeze, în jurul tinerei autoare, o aura a gloriei literare la care puțini dintre contemporanii săi ajunseseră. (…)

   

Citește continuarea cronicii semnate de Rodica Grigore în revista Cultura.