1) Oferiți copilului un sentiment de siguranță. Fiecare copil în parte trebuie să se simtă iubit și sigur pe dragostea părinților. Copiii cu „atașament securizant“ au perspective mai bune atât în copilărie, cât și mai târziu. Cu cât este mai sigur pe sine un copil, cu atât va avea mai puține înclinații să fie
gelos și cu atât mai generos va fi cu frații și surorile lui. Astfel, e de mare ajutor să ne asigurăm că un copil crește având acest sentiment de siguranță.
2) Anunțați sosirea frățiorului. Pe tot parcursul sarcinii, am discutat despre nașterea lui D ca despre ceva pozitiv. „O să mă ajuți să avem grijă de frățiorul tău.“ „Un frățior cu care să te joci.“ Citiți împreună cărți despre bebeluși și despre frați care se înțeleg bine (sunt foarte bune cărțile cu Topsy și Tim). Cumpărați o păpușă și jucați‑vă de‑a mama și bebelușul. Jocul să fie cât mai realist, fiindcă astfel pregătiți copilul pentru perioada ce va urma. Lăudați exagerat orice gest drăgăstos și descurajați brutalizarea păpușii.
3) Permiteți copilului să formeze o legătură afectivă cu frățiorul. Părinții sunt excesiv de grijulii cu nou‑născutul, dar, dacă interzicem fratelui mai mare să se apropie de bebeluș, nu dăm ocazia să se creeze legătura afectivă dintre ei și îl putem face pe cel mare să se simtă exclus. Atunci când e posibil, implicați întotdeauna frații/surorile mai mari. Ajutați‑l pe copilul mai mare să își ia în brațe frățiorul și să se joace cu el. Cel mic nu va păți nimic dacă îi explicați copilului mai mare cum să facă și dacă îi supravegheați cu atenție.
Fragment din ultima carte aparută în colecția Psihologie Practică pentru Părinți, Parentajul pornește din interior. Cum să creștem copii puternici, sădindu-le încrederea în sine de Dr. Holan Liang
4) Luați măsuri pentru combaterea geloziei. Gelozia dintre frați este uneori inevitabilă, chiar și în cazul copiilor cu atașament securizant, dar gestionarea situației o poate ameliora, sau, dimpotrivă, amplifica. În primul rând, anticipați situațiile care pot stârni gelozie și observați apariția acesteia. În loc să le ignorați, luați măsuri cât mai devreme. De exemplu, când ambii copii cer atenție în același timp, verbalizați nevoia lor, validați‑o și satisfaceți‑o. „Știu că vrei să ne jucăm, dar acum trebuie să îi dau frățiorului să mănânce. Însă după aceea, el va adormi, și atunci ne putem juca împreună.“ Sau, în cazul copiilor mai mari, „Știu că azi sunt ocupată cu sora ta, fiindcă mergem să vedem baletul ei preferat, dar săptămâna viitoare am să te duc la grădina zoologică.“ Mulți copii mici se înfurie și se simt frustrați când au senzația că sunt excluși sau că fratele este favorizat. Nu înțeleg de ce și nu au cunoștințele necesare să identifice sentimentul drept „gelozie“. Este datoria părinților să observe situația, să o numească și să o explice. Gelozia este un sentiment firesc. Trebuie tratată în modul cuvenit și nu ignorată sau suprimată. Gelozia nerezolvată poate duce la agresivitate sau la un comportament inadecvat intenționat cu scopul de a atrage atenția părinților, ceea ce nu este niciodată un lucru bun.
5) Aplicați strategii de management comportamental. Ideea din spatele acestei teorii este de a lăuda excesiv și premia tipurile de comportament dorit și de a ignora sau descuraja tipurile de comportament nedorit. Dacă doriți ca frații să aibă grijă unul de altul, este necesar să încurajați acest tip de comportament prin laude și recompense. Dacă doriți să nu se ciondănească și să nu se bată, trebuie să existe consecințe de fiecare dată când se întâmplă așa. Știu că unii părinți sunt de părere că dragostea dintre frați „vine de la sine“ și îi înțeleg, deoarece am și eu o doză sănătoasă de sentimentalism, însă până și eu știu că dragostea se poate manipula într‑o oarecare măsură.
6) Noi contra ei. În formarea mea ca terapeut de familie, am învățat că singura separare sănătoasă pe grupuri a membrilor unei familii este părinți contra copii. Familiile cu orice alt fel de combinații sunt mai vulnerabile (de exemplu, când mama și fiul se aliază contra tatălui și fiicei, sau mama și copiii împotriva tatălui). Nu uitați această dinamică benefică. Astfel, puteți încuraja apropierea dintre frați, folosindu‑vă de tendința firească a oricărui grup de a se uni împotriva unui dușman comun. Da, dumneavoastră sunteți dușmanul în acest scenariu. Nu vă lăsați tentați să treceți de partea copiilor, bucurați‑vă de rolul negativ și culegeți roadele coeziunii dintre frați.
7) Încurajați colaborarea. Dacă tratați copiii ca pe o echipă îi puteți încuraja să colaboreze. Premiați sau pedepsiți ambii frați. Astfel îi încurajați să se ajute între ei și să se considere parteneri și nu rivali. Îi veți încuraja și să se laude unul pe celălalt.
8) Nu separați copiii. Sunt trup și suflet în favoarea înscrierii copiilor la aceeași școală, mai ales în ciclul primar, unde nivelul de performanțe școlare este pe locul doi în urma dezvoltării sociale și emoționale. O relație strânsă dintre frați este mai importantă pentru mine decât rezultatele la evaluarea din clasa a doua. Un frate iubitor îți rămâne alături pe viață, însă cine dintre noi își mai amintește ce note a luat în clasele primare? Sunt încântată să aud că Molly traversează curtea școlii ca să îl îmbrățișeze și să îl pupe pe D al ei când acesta are nevoie. N‑ar putea face asta dacă n‑ar fi acolo.
9) Alimentați mândria și nu competiția. De obicei fraților le plac aceleași activități și este dificil când unul dintre ei este vizibil mai bun decât celălalt. Încercați să anticipați situațiile de acest gen și identificați sentimentele resimțite de copii. Încurajați‑i să se bucure când fratele sau sora lor are rezultate bune la ceva. Nu va fi simplu, dar vă va fi de ajutor dacă frații sunt siguri de dragostea părinților și se iubesc între ei. Nu ați invidia un bun prieten care a fost promovat, mai ales dacă dumneavoastră sunteți mulțumit de locul de muncă. Dacă a învățat să citească foarte devreme și citea la patru ani cărți potrivite pentru copiii de școală primară, în vreme ce Molly la aceeași vârstă se chinuise plângând să învețe literele. Mă temeam să nu fie geloasă pe talentul fratelui ei, dar nu a fost cazul. Dimpotrivă, îmi era jenă când Molly se lăuda în fața mamelor din curtea școlii cum că „Frățiorul meu deja știe să citească“. Dar mă și bucuram în secret că Molly este fericită și mândră de fratele ei, în loc să îi fie ciudă pe el.
10) Adoptați o politică de toleranță zero față de certurile dintre frați. Faptul că acceptăm neînțelegerile dintre frați sau le privim drept „normale“ conduce la pasivitate. Deci acest ultim punct este, probabil, și cel mai important, deoarece orice fel de acțiune este preferabilă lipsei de acțiune.
Încrederea în sine a unui copil este fundația rezilienței acestuia pe parcursul vieții. Rolul principal al părinților în primii ani de viață este de a‑i ajuta pe copii să își clădească identitatea ca persoană prețuită, iubită și demnă de iubire; o persoană care are tăria să îndure criticile și care nu se teme de eșec. Pentru aceasta, răsfățați bebelușul cu dezmierdări și satisfaceți‑i fără în‑ târziere toate nevoile. Când mai crește, jucați‑vă cu el și lăudați‑l neîncetat. Când ajunge școlar, învățați‑l să facă față eșecurilor, susțineți‑l cu cuvintele potrivite și faceți‑i galerie. Această bază de încredere în sine este obligatorie, deoarece, așa cum Karl Lagerfeld ar aranja mai întâi desuurile manechinului când rochia Chanel nu cade așa cum trebuie pe corp, la fel, „rezolvarea“ problemelor cu care se confruntă copilul dumneavoastră implică cercetarea a ceea ce se găsește dedesubtul simptomelor exterioare, adică stima de sine. Oricât ați întinde, ați smuci sau ați ajusta materialul unei rochii care nu se potrivește, nu va sta niciodată cum trebuie dacă lipsesc sutienul și corsetul. Pe o fundație solidă se pot aplica cu ușurință straturile exterioare care vă vor lua ochii cu frumusețea și strălucirea lor.
***
Dr. Holan Liang este psihiatru de copii și adolescenți. A studiat psihologie experimentală, medicină și chirurgie la Universitatea Cambridge și este formată în terapie cognitiv-comportamentală. De asemenea, este conferențiar universitar și supervizor la King’s College, Londra.
Leave a Reply