Pentru elevii care prezintă o combinaţie de hiperactivitate, impulsivitate şi neatenţie, simptomele sunt adesea cel mai pronunţat manifeste chiar în clasă, unde li se cere să stea nemişcaţi pentru perioade întinse de timp, concentraţi asupra unei sarcini specifice.
Aceşti elevi sunt foarte uşor de observat de către profesori, căci au tendinţa de a se foi, au dificultăţi să rămână aşezaţi, par să nu se poată concentra şi, uneori, pot fi deranjanţi. Acţionează fără să gândească, iar impulsivitatea îi poate determina să facă greşeli grave în realizarea sarcinilor şi să aibă dificultăţi majore cu controlul comportamentului. Pot avea dificultăţi să stea liniştiţi în clasă şi se pot plictisi cu uşurinţă.
Fragment din Sănătatea mentală a elevului. Ghid pentru personalul didactic, de William Dikel, psihiatru cu 30 de ani de experiență în consultarea elevilor
Un alt grup, în schimb, elevii predominant neatenţi, este uşor de trecut cu vederea. Ei nu sunt deranjanţi, adesea au abilităţi de studiu precare, sunt neatenţi în clasă, sunt dezorganizaţi şi tind să aibă rezultate semnificativ mai slabe decât potenţialul lor. Adesea sunt consideraţi leneşi, lipsiţi de motivaţie în efectuarea temelor şi pur şi simplu elevi slabi. Acest lucru se întâmplă în special în cazul fetelor şi al adolescentelor pe care colegii le pot descrie ca fiind împrăştiate, aeriene, ciudate, stupide sau fluşturatice social, neinteresate de şcoală, pe care o consideră plictisitoare.
În acelaşi timp însă dificultăţile lor de a-şi menţine atenţia concentrată asupra sarcinii trec neobservate. Tulburarea lor de deficit de atenţie rămâne frecvent nediagnosticată, şi ele însele, familiile lor şi profesorii lor adesea nu au cunoştinţă de faptul că ele suferă de o dizabilitate ce poate fi tratată. Majoritatea celor diagnosticaţi de specialiştii în sănătate mentală sunt copiii şi adolescenţii hiperactivi şi impulsivi, dar un număr la fel de mare sunt şi cei nonhiperactivi, care au ADHD.
Leave a Reply