Nu sensul vieții în sine este important, ci mai degrabă căutarea sensului în viața ta proprie. Sensul este diferit pentru fiecare – nu există un singur răspuns corect; răspunsul este corect doar pentru tine. Totuși, căutarea sensului în propriile noastre vieți pare adesea a fi o sarcină extrem de vastă. De unde să începem?

A găsi sensul

Noi nu creăm sensul; noi îl găsim. Și nu putem să-l găsim dacă nu îl căutăm. Câteodată, el se țese larg în viețile noastre; altădată alunecă aproape neobservat. Uneori ne scapă cu totul un moment semnificativ, pentru ca, după zile, luni sau chiar ani, în mod neașteptat, ceva ce odată părea nesemnificativ să devină un moment central, care ne schimbă viața. Sau s-ar putea să detectăm un sens complex, țesut din mai multe momente, care, luate fiecare pentru sine, ar fi trecut neobservate. Deși nu suntem întotdeauna conștienți de sens, Frankl ar spune că el există în fiecare moment, oriunde mergem. Tot ce trebuie să facem, în viața de fiecare zi și de la serviciu, este să ne trezim și să observăm sensul:

Adevăratul sens al vieții trebuie descoperit în lume, mai degrabă decât înăuntrul omului sau în propriul lui psihic, ca și cum ar fi un sistem închis. (V. Frankl)

Nu putem răspunde la marea întrebare despre sensul vieții noastre decât dacă descoperim răspunsurile la întrebările mai mici:

Ce facem? De ce facem asta? Ce înseamnă această relație? Câtă importanță acordăm profesiei noastre? În fiecare zi, viețile noastre sunt îmbogățite cu răspunsuri pline de sens, dar numai atunci când ne oprim suficient de mult pentru a-l aprecia, sensul va înflori în viețile noastre. Trebuie să fim cu adevărat acolo pentru a descoperi și cunoaște sensul, iar mare parte a timpului noi suntem în drum spre altundeva, prinși în frenezia activităților și provocărilor personale. Dacă nu ne oprim să căutăm și să fim atenți la propria existență, sensul se va retrage într-un vis imposibil. Viețile noastre în totalitate sunt bogate în sens și astfel tot ceea ce facem are un sens. Avem libertatea de a lua decizii ivite din iubirea pentru lucrurile prețuite în inima noastră. Când ne oprim să privim motivele deciziilor noastre, vom găsi întotdeauna un sens.

A ne face timp pentru a reflecta asupra sensului fiecărui moment al vieții este primul pas spre a ne deschide noi înșine către sensul profund total al vieților noastre individuale.

Din păcate, nu fiecare își face timp sau face efortul de a găsi sensul momentelor vieții sale. De exemplu, Michelle, care și-a sărbătorit de curând cea de a cincizecea aniversare a zilei de naștere, nu era tocmai pregătită să admită că a ajuns la indicatorul pentru jumătate de secol. Îi era groază să privească înainte spre următoarele câteva decenii, inclusiv spre pensionare. Nu era fericită și nu avea dispoziția necesară pentru a sărbători ceva în viața ei. De două ori divorțată și mamă singură a doi reprezentanți ai Generației X, Michelle simțea că viața ei personală lăsa mult de dorit. Viața ei profesională era la fel de nesatisfăcătoare. De când încheiase cu cel de-al doilea mariaj, Michelle avusese mari dificultăți în a păstra orice fel de angajament ferm.

FRAGMENT DIN:

De câte ori găsea o slujbă care părea să merite efortul, situația se strica repede. Foarte des, Michelle se simțea stresată la serviciu, dintr-un motiv care nu avea legătură cu ea – un șef incompetent, colegi de serviciu leneși, o fișă a postului neclară, lipsa sprijinului și așa mai departe. Prin urmare, ea nu era niciodată satisfăcută de situația ei profesională. Nu-și imagina niciodată că ar putea găsi o slujbă care să aibă sens pentru ea.

La serviciu și acasă, Michelle era consumată de nevoia de a se ocupa de chestiuni urgente, lăsând puține resurse deoparte pentru a determina cauzele care stăteau la rădăcina suferinței sale. Pe măsură ce devenea tot mai depresivă din cauza situației în care se afla, Michelle a început să proiecteze în exterior motivele dificultăților sale, proces care a luat forma unui obicei constant.

Uitând de propriul rol și de responsabilitatea de cocreator al realității sale nefericite, ea a pierdut efectiv legătura cu sensul momentelor prețioase ale vieții, pentru că era prea ocupată să se plângă de ce îi făcea ei viața. În mintea ei, viața îi dăduse numai cărți proaste, deci nu mai era nimic de făcut decât să-și poarte suferința și să se lamenteze suficient de tare, astfel ca toată lumea din jurul ei – familia, prietenii, colegii de muncă și alții – să audă strigătele ei de durere. Viața ei părea lipsită de sens și avea să continue să fie lipsită de sens – exceptând momentul în care i s-ar fi întâmplat un miracol. Renunțând la căutarea ei pentru a-și găsi sensul, Michelle a ales să se pensioneze anticipat din viață.

Prin comparație, să vorbim despre Adam, care ne-a scris după ce a citit o ediție mai veche a Prizonierilor gândurilor noastre și a aplicat principiile din carte în reacția sa la provocarea adusă de o tranziție majoră în viață și profesie. După treizeci de ani petrecuți într-o slujbă de inginer corporatist, Adam s-a găsit în situația de a fi transferat dintr-o poziție pe care o iubea și mutat într-o altă zonă a organizației, care literalmente nu avea de lucru pentru el. Organizația se afla în cursul unor schimbări, iar Adam se temea că mutarea sa era doar un pas spre concediere, deci un pas spre a fi dat afară. Brusc, viața lui nu mai avea sens și suferea de câteva luni din cauza gândurilor care îl făceau să își plângă de milă și care îl țineau prizonier. După ce a citit cartea, el a început să privească situația ca pe o oportunitate, mai degrabă decât ca pe o problemă. Ca urmare, Adam a început să se reinventeze.

Deși nu a reușit să schimbe circumstanțele situației imediat, el a reușit să-și modifice atitudinea privind felul în care percepea situația. A fost capabil să găsească un sens mai profund în aceasta.

Treptat, atitudinea lui Adam s-a îmbunătățit, la fel și dispoziția lui, perspectiva asupra vieții și profesiei, precum și progresul spre un tip complet nou de împlinire personală și succes în plan profesional. El a atribuit o mare parte a acestei schimbări de perspectivă și comportament faptului că începuse să prețuiască potențialul de sens care există în toate momentele vieții, chiar și în acelea care nu sunt deosebit de plăcute, de bine-venite sau de așteptate. Adam a realizat că fostele sale gânduri, de tipul „bietul de mine”, nu vor rezolva necazul și că numai el singur era responsabil pentru descoperirea semințelor de sens care existau în viața sa. Spre deosebire de Michelle, Adam și-a asumat responsabilitatea completă pentru situația cu care se confrunta și a refuzat să se pensioneze anticipat din viață, deci să renunțe la căutarea sensului.

Pentru a găsi un sens autentic în viețile noastre, avem nevoie de curaj, care nu înseamnă absența fricii, ci voința și disponibilitatea de a trece și prin frică – de a păși, dacă vreți, în întunericul labirintului de sens al vieții. În timpul celor mai proaste momente, încărcate de greutăți inevitabile și de suferință, curajul nostru este pus la cea mai mare încercare.

Arheologie existențială

După cum am menționat deja, nu putem găsi sensul, nici atunci când suntem înconjurați de el, decât dacă îl căutăm. „Exercițiul arheologiei existențiale” ne oferă o modalitate ușoară de detectare a sensului din momentele mărunte ale vieții. Oricând întâlnești o experiență sau situație care este deosebit de dificilă sau una pe care ai putea să o descrii ca fiind un moment de sens în viața ta personală sau profesională, pune-ți aceste întrebări:

  • Cum ai răspuns acestei situații sau experiențe de viață? Ce ai făcut și ce ai gândit?
  • Ce ai simțit referitor la această situație sau experiență de viață? Ce fel de emoții ți-a stârnit această experiență sau situație?
  • Ce ai învățat din această situație sau experiență de viață? Ce cunoștințe noi, abilități sau atitudini posezi acum datorită acestei experiențe sau situații?
  • Cum vei crește în urma acestei experiențe sau situații? Cum vei aplica ce ai învățat din această experiență sau situație, în special din informațiile-cheie despre tine, pentru dezvoltarea ta personală?

Sapă adânc pentru a dezgropa revelațiile oferite de experiența ta. Privește înapoi la felul în care ai răspuns, la cum ai simțit, la ce ai învățat și, cel mai important, la cum vei crește din această experiență. Recunoști orice fir de sens care te-ar putea ajuta să țeși tapiseria unică a existenței tale?

Fragment din Prizonierii gândurilor noastre. Principiile lui Viktor Frankl pentru a descoperi sensul în viață și profesie, de Alex Pattakos, Elaine Dundon