Iată câteva ponturi pentru nivelarea diferenţelor social‑emoţionale dintre băieţi şi fete:

Mai mulţi oameni, mai puţine jucării în copilărie. Bebeluşii — fetiţe şi băieţei — sunt, instinctiv, fiinţe sociale şi fac cele mai mari eforturi de a învăţa prin interacţiunea cu cei care îi iubesc. Acest lucru nu a fost dovedit, dar cred că proliferarea jucăriilor, a scaunelor pentru copii şi a jocurilor electronice îi privează pe copii de interacţiune socială la vârsta la care au cea mai mare nevoie de aşa ceva, poate chiar împingându‑i pe unii către rezervorul tot mai mare cu copii (băieţi, în marea lor majoritate) diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist.

Vorbiţi‑le despre sentimente. Empatia poate părea instinctivă, dar dovezile venind de la copiii care sunt masiv neglijaţi ori abuzaţi ne demonstrează contrariul. Empatia se învaţă, în mare, prin puterea exemplului, dar şi de la părinţi, care recunosc, discută şi care îşi ajută copiii să identifice emoţii în ei înşişi şi în alţii. Nu există penurie de momente bune pentru educaţie. Orice ciondăneală între fraţi, orice petrecere de aniversare, orice meci de fotbal şi orice bătălie cu pistoalele cu apă oferă şansa de a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt. Părinţii care vorbesc mai mult cu copiii lor despre sentimente cresc copii mai sensibili, dar acesta este un domeniu care, din păcate, este de multe ori neglijat, mai ales în cazul băieţilor.

  

  

 

Educaţie mixtă în şcoala elementară. În timp ce băieţii şi fetele încep să se separe încă de la grădiniţă, ei pot încă să interacţioneze confortabil în clasele elementare. Profesorii ar trebui, poate, să desemneze unele perechi pentru diverse proiecte de la şcoală, dar, mai ales pentru copiii care nu au fraţi de sex opus; aceasta poate fi şansa lor de a lucra cu un coleg de sex opus, ceea ce îi va pune atât pe băieţi, cât şi pe fete în contact cu mai multe stiluri de lucru şi puncte forte intelectuale.

Sporturi mixte. Ar fi greu de argumentat, în cultura noastră saturată de sport, că ar exista o cale mai bună de a găsi şi de a cultiva cel mai bun talent sportiv. Şi, dată fiind intensitatea pregătirii timpurii, majoritatea sporturilor rămân segregate pe sexe, la nivelul elitei. Dar cum rămâne cu toţi ceilalţi? Majoritatea copiilor din zilele noastre au nevoie de mai multă activitate fizică şi e posibil ca lor să le placă sporturi cum ar fi fotbal, volei, baschet, tenis, softball, hochei de câmp şi lacrosse în echipe mixte. Un melanj egal de băieţi şi fete poate ajuta la temperarea hipercompetitivităţii care îi îndepărtează pe unii băieţi de sport, în timp ce, simultan, le ajută pe fete să înveţe valoarea şi bucuria jocului în echipă.

Uniformele şcolare. Această idee apare din când în când, ca un panaceu pentru toate problemele educative — performanţa şcolară, disciplina, chiulitul, uzul de droguri. Eu mă îndoiesc că uniforma poate rezolva toate aceste probleme, dar, cu siguranţă, le poate împiedica pe adolescente să devină obiecte sexuale în fiecare dimineaţă, înainte de şcoală, şi le poate ajuta să frâneze consumatorismul şi problemele de statut social care îi infectează deopotrivă pe băieţi şi pe fete. Dezavantajul este că majoritatea uniformelor sunt fabricate dintr‑un amestec oribil de poliester cu bumbac, aşa că puţină îmbunătăţire a confortului şi designului va ajuta probabil această idee.

   

Citește și alte ponturi în cartea

Creier Roz, Creier Bleu.

Diferenţele de gen la copii şi adulţi

de Lise Elion