Săgeata lui Cupidon, carte de publicată la Trei în 2010, este luată în vizor pe blogul de analiză tranzacțională MagicATGroup. Citez câteva din impresiile Irinei Filipache în marginea lucrării lui Robert J. Sternberg, un psiholog foarte apreciat peste Ocean, care ”propune o analiză a fenomenului iubirii dintr-o perspectivă psihologică, dar și culturală”. Și, să nu uit, acum puteți să cumpărați cartea la un preț redus chiar de pe site-ul editurii, pentru că face parte din ”Pachetul psihologului”.

    

Mi-a plăcut mai întâi că recenzia surprinde aspectul schimbător al atitudinilor față de acest ”construct cultural” numit dragoste (nu degeaba cartea are ca subtitlu ”Cursul dragostei în timp”):

Privind din perspectiva istoriei culturale, autorul observă ca dragostea este diferită de-a lungul epocilor. “În perioade dinstincte, culturile au definit dragostea destul de diferit. În unele vremuri, oamenii au crezut că dragostea include o componentă sexuală, pe când în altele au crezut că este o experiență nobilă, asexuală”.

Și ajungem și în vremurile noastre, când iubirea devine o ”descoperire de sine” 🙂

În ultimele două secole dragostea reprezintă fundația căsătoriei, ceea ce reprezintă o noutate și un progres față de timpurile în care căsătoriile erau aranjate. În anumite perioade istorice, dragostea și pasiunea au fost disociate. Dragostea a fost și este strâns legată de concepțiile asupra naturii umane. “Astăzi dragostea este vazută ca o metodă de descoperire a sinelui”.

Vă invit să citiți întreaga recenzie pe blogul de AT, dar nu înainte de a afla ce spun studiile de gen despre cât de satisfăcuți sunt ei și ele de relație:

Studiile au arătat diferențe de gen interesante, “care au indicat într-o manieră copleșitoare că barbații percep relațiile ca fiind mai bune decât le percep femeile”.