În calitate de părinţi şi îndrumători, trebuie să ţinem minte că scopul temelor nu  este  doar să fie făcute, deşi  cei mici  ar putea crede acest lucru. Scopul  temelor este ca aceştia să înveţe ceva — nu numai să recapituleze conţinutul materiei, ci chiar mai important, să deprindă obișnuinţe mai  cumpătate, mai  mature şi care  să îi ajute să se bizuie mai  mult pe propriile puteri.

copilul-teme_site

Îi putem ajuta să facă acest  lucru în următorul fel:

1.  NU VĂ GRĂBIŢI

Cei mici trebuie învăţaţi să fie autonomi şi să adopte obișnuinţe plăcute şi productive legate de efectuarea temelor. Acestea se vor consolida odată cu trecerea timpului; prin urmare, formarea necesită timp. Ca oameni ocupaţi, pentru a ne face timp să îi ajutăm pe cei mici să adopte obișnuinţe pozitive, trebuie să rămânem concentraţi pe ţelurile stabilite pe termen lung. Trebuie să ne gândim ce fel de oameni sperăm să ajungă atunci când vor creşte. Este uşor să cădem în capcana gândirii pe termen scurt şi să ne concentrăm doar pe îndeplinirea sarcinilor zilnice cât de repede posibil, pentru a scăpa de ele. Viteza este inamicul formării. Trebuie să încetinim ritmul, astfel încât să ne putem concentra pe învăţarea prin exemple. Trebuie să ne facem timp să le arătăm care sunt acţiunile care vor duce la efectuarea cu succes a temelor; spre exemplu, căutarea cuvintelor în dicţionar pentru a afla ce înseamnă acestea şi cum se pronunţă, relaxarea prin lectură, scrisul ordonat şi experimentarea plăcerii de a învăţa lucruri noi.

2.  NU FACEŢI PRESUPUNERI!

Bizuirea copilului pe propriile puteri implică adoptarea obiceiului de a face lucrul corect fără  a fi  nevoie să i se ceară acest  lucru. Însă  înainte ca aceasta să devină un obicei, cel mic trebuie să ştie cum  să îndeplinească sarcinile în  mod  corect, fără  îndemnuri sau aluzii.
Nu presupuneţi că ştie să facă un anumit lucru, cum ar fi să caute un  cuvânt în  dicţionar, să îşi recitească atent lucrările şi să le corecteze, să facă împărţiri subunitare, să recapituleze etc.,  până nu l‑aţi văzut făcând acel lucru de la cap la coadă, fără ajutor din partea unui adult.

3.  FACEŢI UZ DE PLANURILE DE ACŢIUNE

O strategie importantă pentru sporirea autonomiei, incluzând o bună organizare şi administrare a timpului, sunt planurile  de acţiune, pe care l‑am explicat în Capitolul 6. De fiecare dată  când facem  câte  un plan de acţiune de un minut, într‑un moment neutru, cerându‑i celui  mic  să ne  spună ce trebuie să facă,  unde, când şi cum, acel  obicei se fixează mai  bine în memoria lui pe termen lung.

4.  LĂUDAŢI DESCRIPTIV

În timpul efectuării temelor şi pe întregul parcurs al zilei, aştep‑ taţi  să vedeţi dacă  cel mic îşi aminteşte singur ce şi cum  să facă, în loc să îi reamintiţi voi. Lăudaţi‑l Descriptiv cât de mult puteţi. Deseori, această acţiune este suficientă pentru a‑l motiva să îşi dea seama ce anume are de făcut şi cum trebuie să facă acel lucru. Dacă  nu,  daţi‑i  un  mic  indiciu, însă nu  îl criticaţi şi nu  îi ţineţi prelegeri.

5.  SEARA,  FACEŢI TOT CE VĂ STĂ  ÎN PUTINŢĂ PENTRU  A‑I  OFERI ÎNDRUMARE

Ne putem îndruma copiii să fie mai organizaţi, asigurându‑ne că în timpul săptămânii aceştia îşi fac temele din  timp, seara. Seara avem  mai  mult timp să îi îndrumăm şi să îi formăm, în timp ce dimineaţa este  posibil să fim prea grăbiţi sau preocupaţi ca să ne asigurăm că îşi dau silinţa.
Cei mici trebuie să îşi pună seara temele în ghiozdan, lângă uşă, înainte de a începe să se bucure de timpul liber.

6.  CEREŢI‑I COPILULUI SAU  ADOLESCENTULUI VOSTRU SĂ  FIE ORGANIZAT  ÎN FIECARE  ZI

Spre  exemplu, insuflaţi‑i obiceiul de a număra mereu paginile eseurilor. Dacă  ulterior trebuie să mai  adauge pagini, le poate numerota cu 1a, 1b etc.
De asemenea, cereţi‑i să folosească separatoare pentru mapă, ca să delimiteze materiile şi subiectele care  aparţin acestora.

CONCEPT‑CHEIE NU  ÎI SĂRIŢI  ÎN AJUTOR!

Se poate ca cel mic să fi uitat să îşi noteze temele sau  să le fi notat grăbit şi schematic şi astfel  să devină confuz atunci când  vine momentul să le rezolve. Dacă soluţia este  să sunaţi la unul dintre colegii săi pentru a afla care  sunt temele, cel care  trebuie să sune este  cel mic,  nu  voi. Copilul s‑ar  putea simţi stânjenit din  cauza ideii  sau  s‑ar putea îngrijora că va continua să nu  înţeleagă care sunt cerinţele. Ar putea insista ca voi să fiţi cei care  sunaţi. Dacă faceţi  acest  lucru, în mod  neintenţionat îi transmiteţi mesajul că îi veţi  sări  în ajutor atunci când nu  îşi face treaba, adică  atunci când vine acasă neştiind care  îi sunt temele. Este mult mai probabil să înveţe această lecţie importantă dacă  el este  cel care  trebuie să telefoneze.

Fragment din Cum să-ți ajuți copilul la teme cu calm și fără stres – Noel Janis-Norton