În O istorie a emoțiilor umane, carte publicată de Editura Trei, dr. Richard Firth-Godbehere, expert de talie mondială în studiul emoțiilor, face o afirmație tulburătoare: emoji-urile se constituie în „noi expresii globale ale emoției” și tind ca, în timp record, grație tehnologiilor, să formeze limba universală a viitorului, cea pe care oamenii o vor înțelege de la un capăt la celălalt al planetei.

Nașterea noului limbaj scris universal a fost anunțată încă de pe vremea apariției emoticoanelor, „părinții” emoji-urilor. Vremurile când emoțiile de bază ale umanității vor fi exprimate prin semne grafice precum 😀, 😠, 😭, 😮 😱 – înțelese perfect din Europa până în Australia, în Asia, la fel ca și în Africa sau Americi – nu sunt departe. Dacă astăzi, această situație poate nu surprinde, dr. Richard Firth-Godbehere amintește că lucrurile nu au stat întotdeauna în acest fel.

Informaticianul Scott Fahlman a propus folosirea semnului grafic : ) pentru a marca o glumă și a celui opus, : (, pentru contexte serioase. În 1982, când au fost folosite emoticoanele atât de populare azi, nimeni nu a înțeles limbajul utilizat de informatician. „A fost nevoie de ceva timp până când tehnologia a ajuns din urmă limbajul”, explică dr. Richard Firth-Godbehere.

De timp a fost nevoie și pentru uniformizarea exprimării emoțiilor în diferitele culturi. Expertul în știința și filosofia emoțiilor observă că, în urmă cu câteva decenii, existau diferențele culturale în transcrierea emoțiilor prin intermediul emoticoanelor. „Occidentalii tind să scrie emoticoanele așa cum a făcut-o Fahlman: orientate orizontal și concentrându-se asupra gurii — de exemplu, :–) pentru fericit și :–( pentru trist. Emoticoanele japoneze — cunoscute sub numele de kaomoji — sunt orientate vertical și se concentrează asupra ochilor: ^ _ ^ pentru fericit, ‘_’ pentru trist. Oare oamenii din Asia se concentrează asupra ochilor, în vreme ce occidentalii se concentrează asupra gurii, atunci când citesc emoțiile?”, întreabă Firth-Godbehere, iar răspunsul oferit de unele studiile în domeniu este afirmativ. Așadar, „ideea că un zâmbet înseamnă fericire pentru toată lumea, oriunde, oricând este una greșită”, concluzionează dr. Firth-Godbehere.

Pătrunderea tehnologiilor occidentale în toate zonele lumii, digitalizarea au efect și asupra modului în care oamenii simt și își exprimă emoțiile. În lumea de astăzi, emoji sunt folosite intens pe social media, mesaje text, pe bloguri sau în comunicarea de marketing, iar specialiștii – lingviști sau experți în știința emoției – sunt de părere că într-un viitor nu foarte îndepărtat oamenii vor simți la fel și își vor nota în același mod emoțiile. Astăzi, „😭 înseamnă plâns atât în tradițiile occidentale, cât și în cele orientale, iar fericit este o versiune a lui 😀 în ambele”, explică dr. Richard Firth-Godbehere, care are convingerea că trăirile noastre sunt omogenizate de tehnologie”.            

În O istorie a emoțiilor umane, Richard Firth-Godbehere explică rolul pe care l-au avut emoțiile în construirea lumii de astăzi, așa cum o știm. Expertul în știința și filosofia emoțiilor consideră că sentimentele au influențat apariția marilor sisteme religioase ale lumii, au influențat politicul (au dus la construirea multor state naționale sau au condus la disoluția altora), au ajutat la descoperirea de noi continente, au modelat tehnologii și au împins înainte știința. Cu alte cuvinte, lumea este un construct creat „în mare parte ca urmare a emoțiilor oamenilor care trăiesc în ea”, spune dr. Richard Firth-Godbehere. Într-un limbaj accesibil, cu un stil captivant, specialistul în știința emoțiilor prezintă cititorilor modul cum erau înțelese emoțiile în Antichitatea clasică, pe vremea lui Platon și Aristotel, trece prin modul de a simți al Sfântului Pavel, care „adaptează ideile evreiești despre emoție la sensibilitățile romane”, face o incursiune în „dorințele indiene” și „iubirea cruciaților”, pentru a ajunge la „temerile otomane”. Într-o carte pasionantă, dr. Richard Firth-Godbehere realizează o istorie a lumii prin prisma emoțiilor oamenilor care o locuiesc. „Nu poate exista istorie fără emoții” este opinia lui Firth-Godbehere. Suntem aproape de epoca în care omenirea trăiește „ultimele sentimente”, când emoțiile vor fi uniformizate și se va reuși producerea de mașini care trăiesc emoții? „Dacă aș lua în considerare o carieră în filosofie, m‑aș gândi să fac din etica IA în domeniul emoțiilor proiectul meu central de studiu. E foarte mult de lucru în această direcție”, mai spune dr. Richard Firth-Godbehere în cartea sa de debut, O istorie a emoțiilor umane publicată de Editura Trei.