Contribuţiile contemporane aduse înţelegerii infertilităţii sugerează că abordarea psihologică a acestei situaţii biologice ar trebuie să fie fi mai nuanţată.

Reproducerea asistata

În mod cert, progresul înregistrat în tehnologia medicală referitor la actul concepţiei şi la purtarea efectivă a sarcinii au modificat şi remodelat natura relaţiilor interpersonale, oferind femeilor şi cuplurilor alegeri în privinţa momentului şi a modului în care aceştia îşi doresc să aibă un copil. Astăzi, tehnologia reproducerii asistate (de la ovule donate până la fertilizarea in-vitro şi la fenomenul de congelare a ovulelor) oferă o gamă largă de opţiuni femeilor care, fie voluntar, fie involuntar, amână actul de a rămâne însărcinate.

Fragment din Reproducerea asistată. Aspecte inconștiente

Indiferent de modul în care o femeie ajunge să ia decizia, procedura e complicată, lungă, consumă mult timp, e epuizantă emoţional şi e foarte costisitoare. Nimeni nu iese din acest tratament fără o multitudine de sentimente faţă de intervenţie, faţă de modul de prestare a serviciilor, față de lipsa unui doliu adecvat atunci când ceva nu merge bine (Gentile, 2013) şi fără sentimente de vinovăţie faţă de ceea ce e perceput drept eşec al corpului în a face ceea ce, odinioară, se credea că poate şi că trebuie să facă.

Psihanaliştii au descris o gamă largă de factori psihologici care pot fi luaţi în calcul în cazul infertilităţii, începând cu:

Fricile şi conflictele inconştiente în legătură cu sexul şi sarcina, respingerea identificării feminine/materne şi a destinului reproductiv al persoanei, rivalitatea şi vinovăţia garantată faţă de membrii masculini ai familiei, dorinţa de a rămâne dependentă, identificarea cu tatăl, invidierea masculinităţii, vinovăţia şi ostilitatea faţă de un frate disfuncţional şi/sau decedat şi ataşament primar dezorganizat sau nesigur. (Apfel şi Keylor, 2002)

Conflictele şi ambivalenţa care gravitează în jurul identificărilor maternale erau văzute de Chodorow (2003) ca aspecte centrale în cazurile de infertilitate. Aceasta descria „constelaţii de fantasme inconştiente mamă-fiică-sora fiicei, ancorate într-o agresivitate înăbuşită atât împotriva obiectului cât şi a sinelui, care destabilizează şi subminează fertilitatea şi maternitatea“ (p. 1181).

Progresul actual înregistrat de gândirea psihanalitică încadrează aceste probleme într-un context cultural şi interpersonal (Rosen şi Rosen, 2007) prin dezvoltarea minuţioasă a concepţiilor, adesea conştiente, referitoare la gen şi sexualitate, care influenţează deciziile în privinţa momentului şi modului în care este adus pe lume un copil.