— Acum, în timp ce te programez, hai să vorbim despre ce fel de vis o să visezi, George. Vrei să vorbești despre asta, nu-i așa?

Pacientul aprobă ușor din cap.

— Ultima dată când ai fost aici, am discutat câteva lucruri care te îngrijorau. Ai spus că-ţi place slujba ta, dar nu-ţi place să mergi cu metroul la lucru. Te simţi înghesuit, ai zis — strivit, presat împreună cu ceilalţi. Simţi că nu ai spaţiu destul, că nu ești liber.

Făcu o pauză, iar pacientul, care întotdeauna sub hipnoză era taciturn, răspunse în cele din urmă:

— Suprapopularea.

Fragment din:

Sfasierea cerului— Mmm, ăsta a fost cuvântul pe care l-ai folosit. E cuvântul tău, metafora ta, pentru acest sentiment de lipsă de libertate. Ei bine, hai să discutăm despre cuvânt. Știi că în secolul al XVIII-lea, Malthus a apăsat butonul de alarmă în privinţa creșterii populaţiei; și a mai existat un val de panică acum treizeci-patruzeci de ani. Și totuși populaţia a crescut; numai că toate ororile prezise nu au ajuns să se întâmple. Nu e chiar așa de rău cum s-a prezis. Ne descurcăm toţi destul de bine aici în America, iar dacă standardul nostru de viaţă a trebuit să mai scadă cumva, tot e mai ridicat decât cu o generaţie în urmă. Poate că teama excesivă de suprapopulare — supraaglomerare — reflectă nu o realitate materială, ci o stare sufletească. Dacă te simţi aglomerat atunci când nu ești, ce înseamnă asta? Poate că te temi de contactul cu oamenii — de a fi aproape de oameni, de a fi atins. Deci ai găsit o scuză pentru a ţine realitatea la distanţă.

EEG-ul mergea, și, în timp ce vorbea, doctorul făcu legăturile la Augmentor.

— Acum, George, o să mai stăm puţin de vorbă și când o să pronunţ cuvântul-cheie „Antwerp“ tu o să adormi; când o să te trezești o să fii odihnit și vioi.

(…)

Îi făcu semn avocatei să se apropie și să privească pe ecranul EEG-ului, la care ea trăsese cu ochiul din colţul ei, și continuă:

— O să visezi un vis în care nu mai ești înghesuit, strivit. O să visezi despre tot spaţiul din lume, toată libertatea de a te mișca. În final rosti „Antwerp“ și arătă spre curbele EEG pentru ca Lelache să vadă schimbarea aproape instantanee.

— Uitaţi-vă cum încetinește tot graficul, șopti el. Aici e un vârf de tensiune, aici e altul… Fusurile somnului. Trece deja în etapa a doua a somnului clasic, somnul delta, genul de somn fără visele vii care apare în cursul nopţii între fazele theta. Dar eu n-o să-l las să atingă a patra stare profundă, fiindcă a venit aici să viseze. Pornesc Augmentorul. Urmăriţi graficele. Vedeţi?

(…)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sbs3Y2HSoiw]  

     

— Acum că s-a cufundat în vis, o să opresc Augmentorul. Uitaţi-vă să vedeţi dacă puteţi observa când întrerup legătura.

Ea nu putu.

— Oricum poate produce o explozie de idei; staţi cu ochii pe grafice. Îl puteţi observa mai întâi în ritmul theta, acolo, de la hipocampus. Fără îndoială se întâmplă și la alte creiere. Nu e nimic nou. Dacă aș putea afla care creiere, în ce stare, poate aș reuși să aflu mai exact care este problema acestui subiect; ar putea să aparţină unui anumit tip psihologic sau neurofiziologic. Înţelegeţi care sunt avantajele pentru cercetare ale Augmentorului? Nu are niciun efect asupra pacientului, doar că îi aduce temporar creierul în oricare dintre stările sale normale pe care doctorul vrea să le analizeze. Uitaţi aici!

Ea ratase vârful, evident; citirea unei EEG pe ecran cerea antrenament.

— I-a încărcat siguranţele. Încă mai visează… O să ne povestească despre asta.

Nu mai putu să vorbească. Gura i se uscase. O simţea: schimbarea, apropierea, modificarea.

Femeia simţi și ea. Părea înspăimântată. Își ţinea colierul greu de alamă lipit de gât ca un talisman și se holba speriată, șocată, terorizată, afară pe fereastră.

Haber nu se așteptase la asta. Se gândise că numai el ar putea fi conștient de schimbare. Dar ea îl auzise spunându-i lui Orr ce să viseze; stătuse alături de el; fusese acolo în centrul evenimentelor, ca și doctorul. Și la fel ca el se întorsese spre fereastră să vadă turnurile evaporându-se ca o iluzie, fără să lase vreo ruină în urmă, kilometrii suburbiilor dizolvându-se ca fumul în vânt…