Poliția blocase deja zona din jurul puțului: o bandă de plastic subțire, care fâlfâia în vânt, izola cea mai mare parte din terenul abrupt care cobora catre intrarea în mină.

La marginea puțului stăteau vreo șase polițiști și câțiva pompieri, care păreau prinși într-o discuție haotică despre următorul lucru pe care-l aveau de făcut. În spatele lor, pe un bloc de piatră, ședea o faptură solitară. Costumul negru de scafandru al bărbatului sclipea în lumina reflectoarelor pe care echipa de intervenție le îndreptase de la o oarecare distanță către puț. Își dăduse cagula jos, fața cu trăsături aspre era înroșită și puțin umflată, iar ochii lui, atunci când se ațintira asupra sa, îi părură jurnalistului-practicant niște răni deschise.

Fotograful îl înghionti ușor într-o parte, dupa care practicantul își luă inima în dinți, se apleca și se strecură pe sub banda de plastic a poliției.

— Dumneavoastră ați găsit-o, nu-i așa?

  

Întâlniți-l pe autor la Târgul Gaudeamus!

slideuri3

  

În prima clipă avu impresia că scafandrul nu-i auzise întrebarea, deoarece continua să șada mut, studiindu-și mâinile mari. Dar pe urmă dădu țeapan din cap.

— Ce s-a întâmplat acolo jos? întreba practicantul în șoaptă, aruncând din când în când o privire furișă în direcția polițiștilor.

— Ceva… ceva absolut îngrozitor, cred, raspunse scafandrul.

Practicantul văzu în minte imaginea unui corp despuiat, o fată căzuta pe jos în bezna claustrofobică de sub pamânt. Automat începu sa respire mai repede.

— Și… câți ani avea?

— Câți ani? Păi, de unde să știu eu?

Scafandrul clipi nesigur din ochi, când li se întâlniră privirile.

— Corpul ei părea al unei copilițe. Foarte moale, de parcă ar fi fost înca în viață. Și nici nu cântarea mare lucru. Numai ca eu am alunecat, când am ridicat-o, și pe urmă m-am trezit cu ea peste mine. Avea ceva pe ea…

— Cum arăta, avea urme de leziuni?

— Un păr lung…

Scafandrul dadu din mâini și încercă să-i arate practicantului.

— Pe față avea o încâlcitură de păr. Eu am tras de el, fiindca am crezut ca sunt niște ațe.

— Dar avea ceva urme de leziuni?

— Da, da! Deasupra ochilor se casca o gaură… parcă…

Blițul unui aparat de fotografiat se aprinse. Fotograful statea ghemuit la câțiva metri distanță. Scafandrul îl privi pe practicant pentru prima oara cu un oarecare interes, iar colțurile gurii sale zvâcniră.

— Dar, ia spuneți… o să dați la ziar ce vă spun eu aici?

La sediul ziarului, redactorul de știri reușise sa extragă o pereche de căști cu microfon din învalmașeala de lucruri aruncate în sertarul biroului său, și începu să tasteze în computer cu ambele mâini citatul practicantului.

 ULTIMA ORĂ: CRIMĂ CU CONOTAȚIE SEXUALĂ ÎN MINĂ

DECLARAȚIA SCAFANDRULUI

— Exclusiv pentru Dalakurir , puteți adăuga, spuse practicantul, fiindcă tocmai urmărea cum îl conduceau polițiștii în pădure pe scafandrul musculos. Echipajul medical îi urma cu tărgile lasate în jos.

  

Fragment din STEAUA LUI STRINDBERG de Jan Wallentin, 

un îndrăzneţ roman de aventuri à la Jules Verne,

asezonat cu mitologie nordică şi ezoterism de sorginte nazistă