De ceva timp Franța se află în izolare. Indispensabilă pentru a ne proteja unii pe alții pe perioada acestei epidemii devastatoare de coronavirus, izolarea nu este, totuși, o perioadă ușoară. Psihiatrul, scriitorul și „specialistul în știința liniștirii” Christophe André ne oferă zece sfaturi pentru a trăi mai relaxat această izolare.

Christophe André : Dacă mă gândesc la pacienții mei anxioși, îmi amintesc că stabilim adesea la începutul terapiei o scală pentru măsurarea gravității evenimentelor de viață care-i preocupă. Există adesea patru niveluri: acceptabil (robinetul care picură), serios (inundarea vecinilor de dedesubt), grav (cancerul partenerului de viață), dramatic (moartea sa). Se pune problema câtă energie mobilizăm, sau nu, pentru a depăși obstacolul…

Unde am plasa noi situația actuală, epidemia de coronavirus?

Nu în categoria „situațiilor dramatice”: războiul este dramatic, anumite epidemii sunt dramatice; în acest caz este pur și simplu grav și serios. Și este așa, deoarece situația actuală ne pune pe unii dintre noi în pericol: un pericol pentru corp, din cauza virusului, un pericol pentru psihic, din cauza izolării.

Pentru că nu sunt epidemiolog, nu vă voi vorbi despre Covid 19 și nu vă voi da sfaturi medicale (cu toate acestea vă recomand să le urmați!). Dar, în calitate de „specialist în știința liniștirii”, vă pot vorbi despre izolare. Cel puțin, dacă nu vă simțiți deja înghițiți de valurile de sfaturi bune…

Izolarea are multe dezavantaje, dar și un enorm beneficiu: ne redă timpul liber celor mai mulți dintre noi, un timp pentru a reflecta și a acționa… Desigur că e important să avem grijă de noi înșine în momentul prezent, dar tot atât de important este să ne gândim și la ce va urma: vom ieși din izolare într-o stare mai bună sau mai proastă, în funcție de eforturile de a ne menține echilibrul, pe care le depunem pe parcurs…

Iată, deci, zece propuneri sau, mai curând, zece imperative pentru păstrarea echilibrului psihic în această perioadă; de fapt sunt mult mai multe, dar acestea mi s-au părut a fi prioritare.

Cultivați arta acceptării

Acceptarea a făcut deja istorie în filosofie și în psihologie. Este vorba de a accepta ceea ce nu poți să schimbi: să accepți că plouă atunci când ai planificat să ieși la picnic, înseamnă a evita să te plângi sau să fii morocănos întreaga zi. Înseamnă să-ți spui, mai degrabă: „Ei bine, asta este” și să-ți păstrezi forțele nu pentru a protesta, ci pentru a te adapta: să te organizezi pentru a face altceva. La fel este și atunci când accepți să stai închis în casă pe vreme frumoasă, când natura îți bate la ușă, dar este interzisă (exact ca în momentul în care eu scriu aceste rânduri). A accepta nu înseamnă să spui „este bine”, ci „este așa”. Nu înseamnă să spui: „Ce drăguț, putem învăța din necazuri!” (poate mai târziu să ne gândim la asta…), ci „fie că îmi place sau nu, situația este aceasta… deci, ce am de făcut?” Acceptarea nu înseamnă resemnare, este o etapă înaintea alegerii acțiunilor celor mai adaptate. Confruntați cu o boală sau o criză, confruntați cu adversitățile inerente vieții umane, le accepți dar nu renunți să le faci față, să acționezi, să ai grijă de tine…

Structurați-vă timpul și creați noi ritmuri

În general, zilele noastre sunt structurate de ritmurile sociale – ieșiri, întâlniri, activități profesionale…. Dar în izolare trebuie să ne impunem ritmuri personale, să ne organizăm singuri timpul și să ne ținem cumpătul, odată cu venirea serii, pentru a evita durerosul sentiment de-a ne fi pierdut ziua. Și nu uitați să respectați alternanța zi-noapte: treziți-vă dimineața înainte de ora 9 și seara nu stați în fața ecranului după orele 22 sau 23.

Păstrați o legătură cu natura

Cei extraordinar de norocoși care au o grădină vor petrece mult mai mult timp acolo, observând detaliile plantelor și forfota insectelor, savurând fără să facă absolut nimic… sau grădinărind. Ceilalți au ocazia de a se ocupa de plantele lor de apartament și se vor putea așeza adesea la fereastră pentru a privi cerul, pentru a observa trecerea norilor și pentru a respira aerul curat grație reducerii traficului auto. Noi toți putem să ne revedem fotografiile din vacanțe, filmele personale, să ne amintim, să ne facem proiecte pentru viitoare vacanțe, liberi în natură și în verdeață… Apropo, ați înțeles decizia luată de guvern de a închide parcurile și accesul în spații naturale în perioada stării de urgență? Decizie pe de o parte inechitabilă (gândindu-ne la norocoșii care dispun de o grădină) și pe de altă parte lipsită de temei științific. Natura este benefică pentru sănătatea trupului și minții. Toate studiile sunt de acord în această privință, ca de pildă cele care arată că, post-operatoriu, bolnavii ale căror camere au priveliște spre grădini se refac mai repede decât cei ale căror camere dau spre parcare. Plimbările în pădure întăresc imunitatea prin intermediul mersului și al legăturii cu natura, iar nouă ni se impune sedentarismul între patru pereți!

Mișcați-vă corpul

Și faceți asta profitând la maximum de ieșirea cotidiană reglementară, în perimetrul reglementar. Dar și practicând orice formă de sport de cameră; fiicele mele mă iau peste picior când folosesc această expresie, spunându-mi că este un eufemism pentru sexualitate; dar, până la urmă, de ce nu? Eu mă gândeam mai curând la step aerobic, sărituri cu coarda, yoga sau Pilates… profitând de numeroasele filmări oferite online. Și, în plus, plimbându-vă în timp ce vorbiți la telefon!

Bucurați-vă de legăturile sociale

Acesta este unul dintre paradoxurile izolării: ne ajută să ne însuflețim legăturile sociale, să le strângem, să le aprofundăm. Desigur, într-o manieră virtuală: mulțumită telefonului și internetului și mulțumită rețelelor sociale (măcar de data aceasta!) Dar izolarea strânge și legăturile reale: poți pălăvrăgi cu vecinii la geam, poți ajuta vârstnicii și persoanele cu deficiențe din vecinătate… Dacă ești izolat în familie sau în grup este bine, de asemenea, să stabilești momente regulate și, pe cât posibil, zilnice, în care fiecare să-și exprime nevoile (sub formă constructivă: „ mi-ar plăcea să… ”, mai degrabă decât sub formă de plângeri și iritare: „m-am săturat să… ”). În cele din urmă, spre binele climatului social general, e important să menținem contactul cu cei cu care ne încrucișăm pe stradă, în loc de a privi în altă parte: din contră, priviți-vă, salutați-vă, zâmbiți-vă! Până la urmă, suntem cu toții în aceeași barcă…

Liniștiți-vă mintea reducând doza de informații cotidiene

Creierul uman are o atracție irezistibilă pentru informațiile negative. E construit astfel încât să acorde cu prioritate atenție semnelor de pericol. Ține de regulile evoluției: ca să poți supraviețui, trebuie să fii în mod automat atent la pericole. Informațiile neliniștitoare exercită o atracție puternică asupra minții noastre. Și atunci când ele sunt accesibile în permanență, cum sunt pe unele canale TV sau posturi de radio sau pe internet, riscul de a le consuma în exces este mare. Dacă informația este disponibilă în mod continuu, nu înseamnă că trebuie să o consumăm în mod continuu! O dată sau de două ori pe zi e suficient.

Conștientizați-vă respirația și cultivați momentele de conștiință deplină pe tot parcursul zilei

Aceasta este ceea ce ne învață meditația conștiinței depline: să ne oprim din acțiune pentru a observa, pur și simplu, și a simți respirația. Este un gest incredibil de simplu și care are o putere incredibilă de a ne liniști și de a ne ajuta să înțelegem mai bine sau să ne bucurăm de ceea ce trăim. Sunt zeci de înregistrări disponibile pe internet, aplicații speciale și, desigur, cărți însoțite CD-uri. Profitați de ele! Și, de asemenea, nu uitați să vă rezervați timp pentru a savura clipa: orice faceți pe parcursul zilei – mergeți, mâncați, gătiți, discutați… – faceți cu conștiință deplină, fiind pe deplin prezenți în momentul trăit, corp și psihic, iar experiența va deveni mai puternică, mai profundă și mai plăcută.

Țineți un jurnal al recunoștinței

Recunoștința constă în a deveni conștient de un bine, de o bucurie, de o aptitudine pe care o datorezi altuia și a te bucura de acel fapt. Recunoștința este una dintre emoțiile pozitive cele mai plăcute și mai benefice pentru sănătatea noastră, pentru corpul și mintea noastră. Și dacă facem efortul de a o exprima, dând un telefon sau scriind o scrisoare, beneficiile ei sunt împărtășite: ea oferă atunci o plăcere imensă persoanei căreia i se mulțumește. Și dacă țineți un jurnal al recunoștinței pe perioada izolării? Și dacă trimiteți în fiecare zi un scurt mesaj de mulțumire apropiaților voștri, prietenilor și cunoștințelor cărora vreți să le mulțumiți, chiar de numai câteva cuvinte?

Râdeți în hohote

Nu am mai văzut niciodată până acum o asemenea dezlănțuire de umor pe rețelele sociale. Și nici nu înțelesesem până acum cât de important este să râzi. S-a observat adesea că, în regimurile dictatoriale, umorul înflorește și permite cetățenilor să suporte mai bine opresiunea. Noi ne dăm seama de asta pe parcursul acestei izolări: toată această creativitate amuzantă ne amintește la ce servește umorul. Iar beneficiile sale sunt triple: 1) ne oferă un moment de emoție pozitivă, 2) ne leagă de ceilalți, care ne-au trimis gluma, 3) ne deschide perspectiva asupra situației, accentuând absurditatea a ceea ce trăim uneori, și ne oferă un nou punct de vedere. Unele bancuri sunt seci, absolut seci? Nicio problemă, mai bine un banc sec decât o știre falsă.

Simțiți-vă vii

Micul virus care paralizează planeta a ucis și va ucide pe mulți dintre noi, oameni care nu-și doreau decât să mai trăiască puțin. Iar noi, fără să fi cerut asta, fără să o fi meritat, suntem încă vii acum, în acest moment. Fără a ști pentru cât timp, deoarece nimeni nu știe. Dar atunci când citiți aceste rânduri sunteți vii, așa cum sunt eu când le scriu. Și atunci, de ce să nu ne oprim câteva clipe, în fiecare zi, pentru a ne reculege, privind cerul, copacii, tot ceea ce iubim, bucurându-ne, pur și simplu, pentru că trăim această clipă? Și apoi s-o dedicăm celor care nu mai sunt aici pentru a se bucura de ea, gândindu-ne la ei, respirând pentru ei…

de Christophe André

Articol preluat de pe: https://kaizen-magazine.com

***
Christophe André este medic psihiatru la Spitalul Sainte-Anne din Paris şi profesor la Universitatea Paris X. Editura Trei a tradus numeroase titluri ale psihoterapeutului francez, printre care: Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile; 3 minute de meditație; Seninătatea; Despre arta fericirii și Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii (scrisă împreună cu Alexandre Jollien și Matthieu Ricard).