n-am mai scris, dar am avut motive. n-am să vi le spun aici, dar dacă vă roade curiozitatea, scoteţi-mă la un frappucino şi vă povestesc.

uite o chestie super tristă de care am auzit abia ieri: că a murit Mile Cărpenişan. aşteptam să intru la dentist şi mă holbam la un televizor agăţat într-un colţ (ăla de-acasă stă prăfuit pe jos, nu-l deschide nimeni), când am văzut ştirea.

mi s-a părut atât de absurdă faza, încât şi acum am momente, în timpul zilei, când mă opresc din ce fac şi mă gândesc la lipsa de logică a morţii acestui om.