Indiferent dacă personalitatea borderline este un fenomen nou sau doar o nouă etichetă pentru un mănunchi de durată şi interconectat de emoţii interioare şi comportamente exterioare, ea constituie un subiect de interes pentru comunitatea domeniului sănătăţii mentale. Majoritatea psihiatrilor cred că sindromul borderline există de ceva timp şi că prezenţa sa tot mai crescută nu e cauzată de răspândirea sa (ca o boală infecţioasă ori una cronică şi debilitantă) în mintea pacienţilor, ci mai degrabă de conştientizarea ei de către clinicieni. Într-adevăr, mulţi psihiatri consideră că unele dintre cele mai interesante cazuri de „nevroză“ ale lui Sigmund Freud, de la începutul secolului al XX-lea, ar fi diagnosticate astăzi drept borderline.
Perceput în acest mod, sindromul borderline devine o nouă perspectivă interesantă, din care pot fi înţelese unele dintre cele mai complexe personalităţi — din prezent şi din trecut, reale şi de ficţiune. Invers, figuri şi personaje bine-cunoscute pot ilustra diferite aspecte ale sindromului. În acest sens, biografii şi alţii au făcut speculaţia că termenul poate fi aplicat unei game largi de figuri publice, precum prinţesa Diana, Marilyn Monroe, Zelda Fitzgerald, Thomas Wolfe, T. E. Lawrence, Adolf Hitler şi Muamar al-Gadhafi. Criticii culturali pot observa trăsături borderline la Blanche Dubois, din Un tramvai numit dorinţă, la Martha, din Cui îi e frică de Virginia Wolf?, la Sally Bowles, din Cabaret, la Travis Bickle, din Şoferul de taxi, la Howard Beale, din Reţeaua şi la Carmen din opera cu acelaşi titlu a lui Bizet.
Deşi simptomele sau comportamentele borderline pot fi observate la aceste figuri şi personaje, TPB nu trebuie considerată neapărat cauza sau declanşatorul acţiunilor radicale sau destinelor acestor oameni reali sau personaje, ori a operelor în care apar. Hitler era condus, de pildă, de disfuncţii mentale şi forţe sociale mult mai puternice în psihicul său decât TPB; cauzele adânci ale (presupusei) sinucideri lui Marilyn Monroe au fost probabil mult mai complexe decât afirmaţia simplistă că actriţa suferea de TPB. Nu există dovezi că realizatorii filmelor Şoferul de taxi şi Reţeaua au încercat să creeze în mod conştient un protagonist borderline. Ceea ce oferă sindromul borderline este o altă perspectivă în interpretarea şi analiza acestor personalităţi fascinante.
Fragment din Te urăsc – Nu mă părăsi. Înțelegerea personalității borderline, de Jerold J. Kreisman și Hal Straus
Leave a Reply