Cum sunt organizate călătoriile Papei Francisc? Papa este însoţit în călătoriile sale de un grup alcătuit din cincizeci până la şaptezeci de jurnalişti, în funcţie de capacitatea avionului. Cu destul de mult timp înainte, biroul de presă de la Vatican deschide înscrierile de acreditare pentru zbor şi în câteva zile lista se închide. Majoritatea ziariştilor care zboară cu Pontiful fac asta în mod regulat şi lucrează în calitate de corespondenţi la Roma şi la Vatican pentru cele mai importante ziare internaţionale. Alţii, în schimb, sunt jurnalişti din ţările vizitate, care cer să meargă doar într-o anumită călătorie. Jurnaliştii — sau mai bine zis ziarele lor, agenţiile sau televiziunile lor — plătesc o sumă destul de mare pentru biletul de avion: este vorba despre zboruri speciale, nu de linie, şi preţul corespunde tarifului YATA one way pentru fiecare distanţă. De fapt, se plăteşte cât un bilet întreg de clasa întâi şi adesea chiar mai mult. Şi Sfântul Scaun plăteşte biletul pentru membrii cortegiului conform acestor tarife. Ziariştii, după verificări atente, urcă în avion mult mai devreme. Zona alocată lor este în spatele avionului. Anumite locuri sunt rezervate cu cartonaşe nominale pentru fotografi, cameramani, radio şi agenţii. Celelalte sunt libere şi cine urcă primul în avion, găseşte un loc mai bun, dat fiind că pe biletul de îmbarcare nu apare niciun loc desemnat anume. Jurnaliştii sunt asistaţi pas cu pas de asistentul directorului biroului de presă de la Vatican, Matteo Bruni, care i-a luat locul unui veteran al călătoriilor apostolice, flamandul Vik van Brantegem. Acesta distribuie legitimaţiile de acreditare şi îi însoţeşte în diverse locuri unde se desfăşoară evenimentele papale. În partea centrală a avionului călătoresc jandarmii, Garda Elveţiană şi câţiva colaboratori al Pontifului. În zonele business şi clasa întâi se găsesc cardinalii din cortegiu şi prelaţii cei mai apropiaţi ai Papei. Pontiful călătoreşte într-un scaun de pe primul rând. În anii trecuţi, când avioanele foloseau mai puţină tehnologie, pentru deplasările lungi se demontau câteva scaune creându-se posibilitatea de a amplasa un pat, înconjurat de o perdea. Noile aparate de zbor şi mănunchiurile de cabluri care ajung la scaune au făcut mult mai complicat acest lucru. Nu mai vorbim de faptul că acum scaunele de la clasa întâi sunt comode şi se pot lăsa pe spate într-atât încât să permită să te odihneşti bine. Înainte de călătoria lui în Brazilia, Francisc a vrut oricum să se asigure că Alitalia nu pregăteşte vreun aranjament special. Papa nu era obişnuit să călătorească la clasa întâi când era arhiepiscop la Buenos Aires. Unul dintre colaboratorii lui ne povesteşte că, în faţa telefoanelor, luminilor şi a ecranelor video a exclamat o dată: „Când iau loc în avion, cu toate aceste lucruri, mi se pare că mă aflu într-un spital, dintr-un moment în altul mă aştept ca cineva să vină să-mi pună perfuzia!“ Decolarea are loc de obicei de pe aeroportul Fiumicino, aterizarea la Ciampino. Zborul Alitalia, mereu cu sigla AZ4000, îl însoţeşte pe Papă la dus, în vreme ce principala companie de stat a ţării vizitate se ocupă de drumul de întoarcere. Când în ţara respectivă nu există o astfel de companie, sau cea care este nu se dovedeşte suficient de sigură, Alitalia se ocupă şi de întoarcere şi de eventualele deplasări interne. Cu Francisc călătoreşte un cortegiu compus din vreo douăzeci de colaboratori. Majordomul, Sandro Mariotti, cardinalul secretar de stat şi adjunctul, directorul biroului de presă de la Vatican, prefectul secretariatului pentru comunicare, medicul personal al Papei. Alte două personaje nelipsite sunt organizatorul călătoriilor papale (până în februarie 2016 Alberto Gasbarri, un gentleman înalt şi discret, acum monseniorul columbian Mauricio Rueda Beltz) şi comandantul jandarmilor de la Vatican, Domenico Giani, la conducerea echipei însărcinate cu securitatea Pontifului. Cineva se ocupă de bagajele lui Francisc, care cuprind nu doar hainele lui, ci şi câteva odăjdii, cârja pastorală şi darurile, uneori voluminoase, care vor fi dăruite şefilor de stat şi episcopilor. Aşa cum s-a spus deja, Bergoglio ia cu el, în cabină, vechea geantă neagră cu bunurile personale, între care un aparat de ras pe care îl foloseşte de două ori în timpul zilei: dimineaţa la ora 4:30, când se trezeşte, şi la începutul amiezii după scurta siestă. Semnele distinctive ale zborului papal sunt tetierele şi pernele albe, cu stema pontificală brodată în relief. Chiar şi meniul, tipărit pe hârtie cartonată, are imprimată stema Pontifului. În plus, toţi pasagerii primesc un pliant cu ruta zborului. Echipajul este alcătuit din membrii cu cea mai mare experienţă. Pentru fiecare, toate zborurile se încheie cu o fotografie în care stau aşezaţi lângă Papă, care nu uită niciodată să intre în cabină să-i salute pe piloţi. La dus, în timp ce-i salută pe jurnalişti, Francisc parcurge încet coridoarele şi schimbă câteva cuvinte cu fiecare, însoţit de câţiva colaboratori cărora le dă darurile, scrisorile, biletele şi cărţile pe care le primeşte. Unul îi cere rugăciuni, altul un selfie, altul îi pune să asculte vocea înregistrată pe smartphone a fiilor lui mici care îl salută, altul care îi arată noua aplicaţie cu emoticoanele papale animate îl aude pe Papa răspunzând: „Arăt mult mai bine acolo decât în realitate“. În timpul călătoriei spre Cuba, o jurnalistă de la postul Telemundo i-a înmânat o copie a premiului Emmy Award câştigat pentru cel mai bun reportaj televizat al conclavului. În timp ce Maria Antonieta Collins, jurnalistă a reţelei de televiziune Univision, i-a dăruit o cutie mare cu empanadas, colţunaşii din aluat de pâine umpluţi cu carne, tipici din Argentina, pe care îi comandase într-unul dintre cele mai bune restaurante din Miami şi îi adusese cu ea la Roma ca să-i ia în zborul papal. Francisc n-a stat pe gânduri şi i-a dat imediat însoţitoarelor de zbor să-i împartă şi să-i ofere tuturor ca aperitiv. Unul dintre episoadele cele mai stranii a avut loc în zborul spre Cuba şi Mexic, în februarie 2016, când un jurnalist s-a aplecat, pe neaşteptate, să cureţe pantofii Papei. Este vorba despre Noel Diaz, laureat în medicină şi specializat în neurologie şi oftalmologie, dar cu un trecut de lustragiu. „Familia mea a fost săracă şi, când eram copil, mi-am putut cumpăra costumul pentru prima comuniune muncind ca lustragiu“, a povestit acesta. Printre noutăţile introduse de Francisc este invitaţia premiu pentru un angajat de la Vatican ales să facă parte din cortegiu în timpul călătoriei însoţindu-l pe Papă. Şi este, mai ales, obiceiul lui Bergoglio de a vizita, înainte şi după călătorie, imaginea Maicii Domnului Salus Populi Romani, antica icoană foarte dragă romanilor care se găseşte în biserica Santa Maria Maggiore. Papa se duce acolo să se roage în seara dinaintea plecării. Şi, imediat cum se întoarce la Roma, înainte chiar de a reveni la Vatican, Francisc trece pe la Santa Maria Maggiore să-i mulţumească Maicii Domnului. Puteți afla mai multe epidoade inedite și delicioase din culisele zborurilor papale din volumul În călătorie.
Leave a Reply