Încă din primele pagini ale romanului Balul nebunelor, Victoria Mas, laureată a premiilor Renaudot des lycéensși Stanisias în 2019, ne introduce în atmosfera hipnotică a celebrului spital parizian Salpêtrière.  Descoperim aici un straniu bal costumat desfășurat sub patronajul doctorului Charcot, directorul stabilimentului și, totodată, părintele neurologiei.

Dar care este oare istoria acestui binecunoscut spital din Paris? Primele atestări ale clădirii pot fi găsite prin secolul al XVII-lea. Așezământul a evoluat de-a lungul secolelor și, deși în trecut a avut un cu totul alt scop, azi funcționează ca spital universitar.

Inițial, pe locul unde se ridică în zilele noastre spitalul se afla o fabrică unde se producea praf de pușcă (salpêtre — salpetrul, care este cunoscut sub denumirea științifică de azotat de potasiu și era unul dintre ingredientele folosite pentru fabricarea prafului de pușcă). În 1634, fabrica a fost transferată în zona Bastiliei. Douăzeci și doi de ani mai târziu, regele Ludovic al XIV-lea i-a cerut arhitectului Libéral Bruant să ridice un spital în același loc. Și așa a fost fondat spitalul, care a primit numele La Salpêtrière, pentru a aminti de fosta fabrică.

La Salpêtrière era Spitalul general al municipalității din Paris. Trebuie spus că în perioada aceea în Franța „spital general” nu însemna deloc ce ne imaginăm azi când auzim cuvântul „spital”.

În primul rând, acest gen de instituție nu asigura tratament medical pentru pacienți. În al doilea rând, în „spitale” erau aduși nevoiașii orașului, de multe ori în pofida voinței lor, scopul fiind menținerea legii și ordinii în Paris. Cu alte cuvinte, aceste „spitale”, inclusiv La Salpêtrière, erau de fapt închisori ale săracilor. Pe lângă cei lipsiți de mijloace, în aceste „spitale” mai erau ținuți și nebuni, orfani sau prostituate. S-a spus adesea că, putând găzdui 10 000 de pacienți, La Salpêtrière era unul dintre cele mai mari spitale din lume la aceea vreme.

În secolul al XIX-lea, La Salpêtrière derula activități de cercetare în domeniul neurologiei. Unul dintre cei mai cunoscuți medici care și-au desfășurat activitatea aici a fost Jean-Martin Charcot, care a lucrat peste 30 de ani în spital, până la moartea sa, în 1893. Charcot și colegul său, doctorul Vulpian, au inițiat un studiu clinic și anatomic asupra celor câteva sute de pacienți cronici găzduiți în cele două departamente medicale. Această tradiție avea să fie dusă mai departe de succesorii lui Charcot. Astfel au fost descoperite numeroase tulburări ale sistemului nervos, unele dintre ele primind numele doctorului (de exemplu, boala Charcot).

Celebrul spital care a fost odată „închisoare” pentru membrii nedoriți ai societății pariziene a tratat între timp numeroase celebrități. Printre acestea se numără Michael Schumacher, Alain Delon, Gérard Depardieu și prințul Rainier of Monaco. Tot la spitalul Salpêtrière a murit și Diana, prințesă de Wales, în 1997.