Rândurile de mai jos se adresează în primul rând antrenorilor, sportivilor și profesorilor de sport. Dar cred că și un părinte care-și învață copilul să meargă pe bicicletă sau cu patinele pe gheață are destule de învățat. Fragmentul este din volumul Psihologia sportului. Ghid pentru optimizarea performanțelor, coordonat de psihologul britanic Stephen Bull.

Dacă majoritatea feedbackului este constituită doar din judecăţi de valoare, atunci antrenorul oferă ceea ce poate fi denumit „feedback vag“. Ce înseamnă pentru elev sau sportiv „bine jucat“ sau „bună lovitură“? Ştie acesta de ce a lucrat bine, de ce a fost bună lovitura şi cum a fost realizată? Ar fi elevul sau sportivul capabil să reproducă lovitura pe baza acestui feedback? Răspunsul este: probabil că nu.

În al doilea rând, dacă feedbackul corectiv (cel care conţine informaţii) este de obicei negativ, atunci este probabil să inhibe majoritatea elevilor şi să îi facă foarte anxioşi datorită dorinţei de a face pe plac antrenorului. Acest lucru, în schimb, poate duce la creşterea tensiunii musculare care rareori ajută performanţei.

În al treilea rând, aceste probleme e posibil să se agraveze dacă antrenorul dă un feedback negativ şi alţii aud ce greşeli face persoana în cauză.

În final, dacă antrenorul insistă să ofere feedback în timp ce elevul sau sportivul este în timpul exersării, atunci e mai probabil să devină o sursă de neatenţie decât de încurajare – imaginaţi‑vă un antrenor de golf oferind feedback în timp ce elevul loveşte mingea, sau un antrenor de sărituri în apă strigând ceva chiar în momentul în care elevul începe săritura la platforma de 10 metri.

În general efectele negative descrise mai sus sunt mai rele pentru începători decât pentru sportivii cu experienţă. Dar pentru toţi sportivii este mai bine să:

  1. Lăudaţi (feedback valorizator) doar când sportivii înţeleg foarte bine motivul pentru care o faceţi.
  2. Formulaţi feedbackul corectiv într‑un fel pozitiv, cum ar fi „încearcă să faci asta“ mai degrabă decât „nu face asta“.
  3. Criticaţi între patru ochi, astfel încât sportivii să nu sufere în plus din cauza ruşinii de a fi auzite „slăbiciunile“ lor de către ceilalţi.
  4. Daţi feedback imediat după execuţie, mai degrabă decât în timpul ei sau prea târziu după ce a fost efectuată.