Copilul german un nou roman semnat de Camilla Läckberg a apărut de curând în rafturile librăriilor. Este cea de-a cincea carte a scriitoarei suedeze, după Prințesa ghețurilor, Predicatorul, Piază rea și Cioplitorul în piatră. De această dată, Camilla Läckberg îmbină o poveste contemporană cu experiența emoționantă de viață a unei tinere femei din anii ‘40. […]
Category: Uncategorized Page 48 of 85
Intrebarea mea, mai mult retorica: ne vom putea oare scutura, candva, de aceasta mostenire care ne-a extirpat virilitatea, apetitul pentru constructie temeinica, puterea intemeierii? Daca ne uitam la cei care se realizeaza imediat ce parasesc dulcele pamant al patriei, am putea zice ca avem fond solid, dar nu avem teren de crestere. Psihanalistul […]
Cărţile de la seminarul din Iaşi au fost toate strânse şi arse, continuase preotul Ilie. Aveam acolo o mică tipografie clandestină, care ne permite să difuzăm cărţile interzise de cenzură. Altfel, Securitatea ne-a distrus totul. De acum, nu mai avem decât o singură modalitate de a comunica.
Dacă vizitezi nişte ruine antice, vei putea să “vezi” reconstrucţii ale clădirilor şi monumentelor în toată splendoarea lor, însoţite de diverse anecdote istorice.
Inca din 1968, Friedman a prezentat, in fata unei comisii a Camerei Reprezentantilor din Congresul SUA, dovezile care sugereaza ca Pamantul este vizitat de vehicule extraterestre controlate inteligent.
Aceste replici sunt calculate în aşa fel, încât să semene îndoială în sufletul participantului şi să îl determine să nu se mai simtă atât de sigur pe poziţia lui, să fie mai reflexiv.
Jennifer Egan devine pe parcursul celor 340 de pagini cea mai bună prietenă a ta, cititor – sfredeleşte mintea şi sufletele personajelor sale şi ţi le dezbracă de orice, şi chiar de-ar vrea, ele nu se pot ascunde, pentru că ea, creatoarea lor, nu le lasă (…)
Conștientizînd motivul real al suferinței lor lăuntrice, așa-numitul traumatism al nașterii, repetat aproape la fiecare generație, românii vor putea să se „vindece“, adică să iasă de sub dominația autoculpabilizării și a urii de sine.
Când mama era la duş, am luat cuţitul de roşii din suport. Am umblat de colo-colo aşa şi mi-am închipuit că era război. Mi-am închipuit că Dumnezeu a uitat de mine, aşa că puteam să fac toate relele care se fac la război fără să le simt măcar.
“Vulpea intră şi omoară un pui mic.” În timp ce zicea asta, a tăiat ce desenase.