D.W. Winnicot: Există anumiți oameni care sunt destul de șocați să descopere că pot avea și altfel de sentimente față de copiii mici în afara celui de iubire.

Convorbiri psihanalitice cu parintii

Dacă veți asculta următoarea conversație, veți descoperi că se întâmplă ca aceste mame să fie niște persoane care sunt foarte sigure cu privire la sentimentele de iubire; ele le consideră ca fiind de la sine  înțelese și nu se sfiesc  să vorbească și despre partea mai puțin plăcută a vieții  de familie. Aceste mame au fost în mod  clar rugate să vorbească despre ceea ce simțeau că le enervează și, aparent, nu au întâmpinat nicio dificultate în a răspunde acestei invitații. Iată începutul conversației:

Mamele

— Ei bine, am dorit să veniți în această după-amiază pentru a-mi povesti despre ceea ce vă enervează în „meseria“ de mamă. Dnă W., în primul rând, câți copii aveți?
— Am șapte copii, cel mai mic are trei  ani, iar cel mai mare, douăzeci.
— Considerați într-adevăr „meseria“ de mamă ca fiind ceva enervant?
Ei bine, cred  că, în ansamblu și dacă e să fiu sinceră, da. Sunt de părere că adevărata dificultate într-o familie constă tocmai în acele lucruri mărunte și enervante ca, de exemplu, dezordinea permanentă și vânătoarea constantă atunci când vine vremea de culcare — acest  gen de lucruri le găsesc deranjante.
— Dnă A.?
— Ei bine, eu am doar doi copii  — unul cam de patru ani, iar celălalt sugar, și bineînțeles că cel care mă irită, săracul, este  cel de patru ani.  Ca și dna  W., cred  că este vorba despre acele lucruri mărunte și, de asemenea, și de lipsa de timp de a ne adapta copiilor — mereu pare să existe o grabă, iar fiul meu  întotdeauna vrea să se ducă să facă altceva atunci când trebuie să fim gata  să ieșim afară într-o clipită.
— Dnă S.?
— Da, am două fete,  una  de trei  și alta de un an,
și sunt de acord cu celelalte două doamne — că timpul este  un lucru important și că nu există niciodată destul timp pentru a face tot ceea ce mi-aș  dori să fac.
Vreți să spuneți că mai există și alte lucruri în afara îngrijirii copiilor pe care v-ați dori să le faceți  și nu le faceți  — lucruri pentru dvs. însevă?
— Ei bine, da, cred  că există. Chiar  îmi place  să am grijă  de copii  și, în ansamblu, găsesc că este  o ocupație care-ți aduce multe împliniri, dar care-i  făcută foarte în grabă. Cred că mai ales atunci când obosesc este dificil. Chiar  obosesc din când în când. Îmi dau toată silința ca acest  lucru să nu se întâmple, dar nu este ușor…

Fragment din vol. Convorbiri psihanalitice cu părinții, de D.W. Winnicott


D.W. Winnicot

Iată un început bun. Dacă aveți mai mulți copii, casa dvs. nu poate arăta impecabil, iar în minte este imposibil să mențineți ordinea. Toate lucrurile se petrec în grabă deoarece trebuie să fiți mereu atentă la ceas și la tot soiul de lucruri. Iar copiii — cel puțin cei mai mici — nu au ajuns încă  la vârsta la care li s-ar putea părea distractiv să-i asculte sau să-i imite pe adulți. Lumea a fost creată pentru ei, iar ei acționează conform acestei presupuneri. Apoi există această problemă a oboselii care este  întotdeauna importantă. Atunci când sunteți obosită, lucrurile care de obicei sunt interesante pot deveni enervante, iar dacă nu ați dormit destul vă luptați cu nevoia de somn, ceea ce lasă o parte mai mică din dvs. disponibilă pentru a se bucura de toate acele lucruri interesante pe care le fac copiii — semne din fiecare zi ale dezvoltării lor.

Ați observat că, de data  aceasta, vorbesc mai degrabă despre mame și sentimentele lor decât despre copiii pe care ele îi îngrijesc. Meseria de mamă este  mult prea ușor de idealizat. Știm  prea bine că orice  funcție are frustrările și rutinele ei plictisitoare și momentele ei în care este  ultimul lucru pe care ar alege  cineva să-l facă. Ei bine, de ce nu ne-am gândi în același fel și la îngrijirea bebelușilor și copiilor? Cred că, peste câțiva ani, aceste mame nu-și vor mai aminti exact  cum s-au simțit și vor fi foarte interesate să asculte din nou această înregistrare în momentul în care vor fi ajuns în apele calme ale statutului de bunică.