Cum “citim” comportamentul unui copil?

Gradul în care un copil este agitat şi şi‑a pierdut controlul va influența reacția părintelui. O observare atentă a comportamentului copilului va ajuta părintele să ştie când este suficientă o simplă privire dezaprobatoare sau când este necesar să treacă la acțiune. Observați şi vedeți dacă copilul se opreşte sau începe să se calmeze în timp ce vă ridicați şi mergeți în direcția lui, înainte de a ajunge la el. Deseori, simplul fapt că ați ajuns la locul unde se desfăşoară scena este suficient ca intensitatea acțiunii să scadă.

Observați dacă copilul este complet dominat de impulsuri şi pare să nu audă ce‑i spuneți până când nu‑i atingeți mâinile. Odată ce copilul s‑a oprit, s‑a liniştit şi interacționează cu voi mai mult sau mai puțin calm, explicați‑i ce a fost în neregulă cu comportamentul lui şi de ce a fost necesar să‑l ajutați. Spuneți‑i că vedeți că depune eforturi pentru a asculta, pentru a se controla. Mai important, asigurați‑vă că ştie că aveți speranțe că, într‑un final, va învăța autocontrolul.

Pe măsură ce copilul creşte, va fi din ce în ce mai puțin nevoie să interveniți fizic. Un copil care face dezordine într‑un mod calm şi metodic — de exemplu, mâzgăleşte o carte — s‑ar putea să aibă nevoie doar să vorbiți cu el. Unul care rupe pagini cu frenezie sau începe să mâzgălească şi mai mult după ce îl mustrați s‑ar putea să necesite să‑i luați cartea sau creioanele. Deseori, cu cât este mai fizic comportamentul copilului, cu atât mai fizică trebuie să fie intervenția părintelui. Când un copil foloseşte cuvinte şi gânduri pentru a fi neascultător, este probabil ca gândurile sau cuvintele părintelui să fie suficiente.

Fragment din cartea Călătoria copilului tău spre autodisciplină scrisă de celebrul pediatru T. Berry Brazelton și Joshua Sparrow

Deseori, se aplică zicala „Mai puțin este mai mult“. Încercați să vorbiți mai încet, chiar în şoaptă, în loc să vorbiți mai tare. Scopul este să întrerupeți cursul acțiunii copilului, captându‑i atenția suficient de mult pentru a scădea intensitatea comportamentului de neascultare. Dezaprobarea voastră îl face pe copil să‑şi reevalueze acțiunile. Încruntați‑vă sprâncenele şi priviți‑l intens. Acest lucru poate fi suficient pentru unii copii şi în unele situații.