Industria produselor antiaging se ridică la nivel global la peste 50 de miliarde de dolari. Anual, se cheltuiesc sume exorbitante pe produse care promit estomparea ridurilor și o înfățișare mai tânără. Se fac eforturi uriașe pentru a prelungi tinerețea, pentru că bătrânețea pare de neocolit. Însă David A. Sinclair, profesor de genetică la Harvard Medical School, explică în Lifespan, carte publicată de LifeStyle Publishing, că lucrurile nu stau tocmai așa: „Bătrânețea este o boală și, prin urmare, e tratabilă”. Într-un viitor apropiat, care se poate întrezări încă de pe acum, „îmbătrânirea va fi o sarcină incredibil de ușor de rezolvat. Mai ușor decât cancerul. Îmi dau seama cum sună asta. Ca o nebunie” spune profesorul David A. Sinclair. Dar demonstrația cu fundamente științifice foarte riguroase pe care o face în Lifespan. De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem este una foarte convingătoare.

Profesor și cercetător la Departamentul de Genetică al Harvard Medical School și codirector al Centrului Paul F. Glenn pentru Mecanismele Îmbătrânirii, David A. Sinclair, cavaler al Ordinului Australiei, este inclus de revista „Time” în top 50 cele mai influente personalități din domeniul sănătății la nivel mondial. Teoriile sale, deși revoluționare, contrazicând tot ce știam până în acest moment despre îmbătrânire sunt respectate în lumea oamenilor de știință. În laboratoarele din Boston și Sydney pe care le conduce, David A. Sinclair lucrează alături de cei mai buni biologi din lume, iar cercetările lor în domeniu sunt publicate în reviste științifice de top. Lifespan asigură cititorilor accesul la „informații din culise și de pe locurile din față” referitoare la un domeniu pe care în urmă cu un deceniu nici nu ni-l imaginam: cum să facem să nu îmbătrânim.

Conform teoriei susținute de David A. Sinclair, bătrânețea însoțită de neputințe și boli nu este o etapă a vieții care trebuie acceptată cu resemnare. Grație dezvoltării tehnologiilor medicale și cercetării, durata vieții a fost mult prelungită. „Trăim mai mult ca niciodată. Dar nu și mai bine. Nici vorbă. În ultimul secol, am câștigat ani suplimentari de viață, dar nu și viață suplimentară — cel puțin nu una care să merite trăită” spune David Sinclair. În Lifespan, profesorul australian descrie cum prin cercetările sale a căutat să descopere mecanismul îmbătrânirii și ce soluții științifice există pentru a fi încetinit și chiar inversat. Iar rezultatele de laborator sunt promițătoare în acest sens. În prima parte a cărții Lifespan, „Ce cunoaștem (Trecutul)”, David Sinclair demonstrează că perspectiva asupra îmbătrânirii este una perimată, depășită de rezultatele cercetărilor științifice: „Am ajuns să privesc îmbătrânirea ca pe o boală — cea mai răspândită dintre ele —, una care nu numai că poate fi, dar și trebuie tratată agresiv” spune Sinclair. Astfel, „în loc să luptăm pentru tinerețea noastră, luptăm pentru viața noastră. Sau, mai bine spus, luptăm împotriva morții” completează cercetătorul australian.

În cea de-a doua parte a cărții, „Ce descoperim (Prezentul)”, profesorul australian prezintă noile teorii în domeniul îmbătrânirii și pașii care trebuie realizați „pentru a încetini, opri sau inversa îmbătrânirea, punând capăt acestui proces, așa cum îl cunoaștem noi”.

„Eradicarea” îmbătrânirii văzută ca un proces de constantă degradare, o perioadă a vieții când dizabilitățile sau bolile sunt ultraprezente este un lucru greu de imaginat în prezent. Însă, în cea de-a treia parte a cărții Lifespan, „Încotro ne îndreptăm (Viitorul)”, cercetătorul de la Harvard Medical School conturează un portret al viitorului când, prin reprogramare epigenetică, va fi posibil ca o simplă pilulă să ne scape de bătrânețe. „Ți se pare science fiction? O soluție pentru viitorul îndepărtat? Vreau să fiu clar: nu-i așa”, spune David Sinclair.

Oamenii de știință au constatat că modelul ADN al tinereții rămâne prezent în organism chiar și la vârste înaintate. Iar întrebarea de la care au pornit cercetările este: Cum pot fi determinate celulele să recitească acest model?

„Nu am îndoieli că reprogramarea celulară reprezintă următoarea frontieră în domeniul cercetării îmbătrânirii. S-ar putea ca, într-o zi, să putem reprograma celulele prin intermediul unei pilule care să stimuleze activitatea factorilor OSK sau a enzimelor TET. Acest lucru poate fi mai simplu decât pare”.

David Sinclair proiectează un viitor – foarte aproape de momentul actual – când vor exista tehnologii care vor oferi nu doar ani de viață, ci speranță de viață sănătoasă. De la dispariția ridurilor și până la creșterea vitalității, a capacității de concentrare și efort, cercetătorul australian previzionează un viitor când vârsta va înseamna concret doar un număr.            

Rezultatele obținute în laboratoarele de la Harvard Medical School lansează însă și provocări de ordin etic, pe care David Sinclair le supune dezbaterii cititorilor săi: „Ar trebui oare ca fiecare om să aibă dreptul de a alege dacă să sufere sau nu de bătrânețe?” și  o alta, „Trebuie să avem dreptul să murim când vrem”. Acestea sunt teme de discuție complexe, cu implicații care ating nu doar sfera medicală, ci și pe cea economică sau socială. Însă curând vor trebui abordate, pentru că, așa cum subliniază David Sinclair în Lifespan, vom ajunge inevitabil în acel punct: „Dinamica lucrurilor va face ca viitorul descris de mine, sau unul asemănător, să fie de neocolit. Prelungirea duratei sănătoase de viață este inevitabilă. Tot mai mulți oameni recunosc acest lucru în fiecare zi și și‑l doresc”.