Sunt de acum un om bătrân. M‑am născut într-un mic sat din nord-estul Tibetului. Din motive independente de voinţa mea, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieţii de adult ca refugiat în India, care a devenit a doua mea casă timp de mai bine de cincizeci de ani. Glumesc adesea spunând că sunt cel mai vechi şi mai fidel oaspete al Indiei. Asemenea altor persoane de vârsta mea, am fost martorul unor evenimente dramatice care au modelat lumea în care trăim. Începând cu sfârşitul anilor ’60, am călătorit foarte mult şi am avut onoarea să întâlnesc oameni provenind din medii foarte diferite: nu numai preşedinţi şi prim-miniştri, regi şi regine, lideri ai marilor tradiţii religioase din întreaga lume, dar şi un mare număr de oameni obişnuiţi, din toate clasele sociale. Privind retrospectiv la ultimele decenii, descopăr multe motive de bucurie. Datorită progreselor din lumea medicinei, bolile mortale au fost eradicate. Milioane de oameni au fost ridicaţi din sărăcie şi au dobândit accesul la o educaţie modernă şi asistenţă medicală. Avem o declaraţie universală a drepturilor omului şi conştienţa importanţei acestor drepturi a sporit extraordinar. Drept rezultat, idealurile libertăţii şi democraţiei s-au răspândit în întreaga lume şi ideea unităţii umanităţii este tot mai larg îmbrăţişată. A crescut, de asemenea, conştientizarea importanţei unui mediu sănătos. În foarte multe privinţe, ultima jumătate de secol a fost una de progres şi schimbări benefice. În acelaşi timp, în ciuda progreselor extraordinare din atât de multe domenii, există încă mari suferinţe, iar umanitatea continuă să se confrunte cu dificultăţi şi probleme enorme. Dacă în părţile mai bogate ale lumii oamenii se bucură de un stil de viaţă bazat pe un consum mare, rămân milioane de oameni ale căror nevoi de subzistenţă nu sunt acoperite. De la sfârşitul Războiului Rece, ameninţarea unei distrugeri nucleare globale s‑a diminuat, dar mulţi continuă să suporte suferinţele şi tragedia conflictelor armate. De asemenea, în multe zone oamenii se confruntă cu probleme de mediu şi, în consecinţă, cu ameninţarea mijloacelor lor de subzistenţă şi chiar şi mai rău. În acelaşi timp, mulţi alţii se străduiesc să răzbată în faţa inegalităţii, corupţiei şi nedreptăţii. Aceste probleme nu se limitează numai la ţările în curs de dezvoltare. Şi în ţările bogate există numeroase dificultăţi, inclusiv probleme sociale la scară largă: alcoolismul, abuzul de droguri, violenţa domestică, destrămarea familiilor. Oamenii sunt îngrijoraţi pentru copiii lor, pentru educaţia lor şi pentru ceea ce le rezervă viitorul. Trebuie, de acum, să admitem posibilitatea că activitatea umană ne distruge planeta în mod ireversibil, ameninţare care stârneşte şi mai multă teamă. Presiunile vieţii moderne aduc cu ele stres, anxietate, depresie şi, din ce în ce mai mult, singurătate. Drept rezultat, oriunde mă duc, oamenii se plâng. Chiar şi eu mă pomenesc plângându‑mă din când în când! Este limpede că lipseşte ceva fundamental în felul în care noi, oamenii, tratăm lucrurile.
Leave a Reply