Balzac a scris-o intr-un mod concis: „A vrea ne erodeaza, a putea ne distruge″.
Pe femeia noastra (si vorbesc aici in numele tuturor barbatilor), atunci cand inca nu locuiam impreuna si eram logoditi, aveam intotdeauna chef sa o strangem in brate, sa o mangaiem si, suprema fericire la care am visat atat de mult, sa facem dragoste cu ea. Ne gandeam des la asta toata ziua, doream sa ne terminam treaba si sa o intalnim. Tot asa simtea si ea; in prima perioada a vietii comune, impartaseam aceeasi fervoare. Gandul ca odata cu venirea serii ne regaseam si ne puteam dezmierda in pat ne umplea de energie toata ziua.
Incetul cu incetul entuziasmul incepe sa scada. Este tot fericire dar nu mai este dublata de nebunie. Inaintam inca putin in timp si au sosit serile in care am simtit oboseala si nevoia de a dormi care era mai puternica decat dorinta de a face dragoste. A avea la dispozitie acesta femeie, totdeauna la indemana, zi si nopate, a-ti putea oferi bucuriile iubirii atunci cand ai chef, a face din placere o obisnuinta pare ca inlatura magia dintre relatiile sexuale. Dorinta s-a estompat si relatiile sexuale s-au rarit.
Dar intr-o zi femeia pleaca la din oras pentru un congres. Cat de lung ti s-a parut timpul, casa e atat de mare si patul ti se pare gol. Si dorinta ta care crestea, te enerveaza apoi te obsedeaza. Cum am putut sa stau alaturi de acesta femeie atatea seri fara a face dragoste cu ea? De-ar veni cat mai repede! Si s-a intors. Ai asteptat-o la aeroport, ai strans-o in brate, ai imbratisat-o salbatic. In masina, mainile nerabdatoare au pipait carnea frematand, comoara de nepretuit pe care o pierdusesi. De abia ajunsi acasa ai rasturnat-o in pat unde, dezbracata doar pe jumatate, ati facut dragoste fara a astepta prea mult.
Tocmai ai experimentat acesta lege a psihologiei. Nu dorim nimic mai mult pe lume decat ceea ce nu avem, iar ceea ce avem deja ne oboseste….
Citeste intreg articolul in revista Psychologies:
Leave a Reply