De îndată ce simțiți un disconfort, ceva care vă contrariază, vă supără, acordați-vă 20 de minute, întindeți-vă și dați-i emoției ocazia să exprime ce are de spus.

Întindeți-vă confortabil, concentrați-vă atenția spre părțile corpului vostru pe care le simțiți mai bine: picioare, fese, spate, cap, apoi spre respirația de la nivelul abdomenului.

Nu încercați să faceți emoția să dispară. Încercați să o domesticiți, să o îmblânziți ca pe un animal care v-ar sta pe piept sau pe burtă. Salutați-o, încercați să-i spuneți pe nume: „bună ziua tristețe, bună ziua frică, bună ziua dezgust, bună ziua disperare…”, și apoi încercați să găsiți în ce parte a corpului se manifestă această emoție. Nu încercați să rezolvați problema, să analizați cauza, căci, dacă o faceți, veți permite minții să se lanseze într-o poveste care se învârte în cerc și pe care o știți prea bine: povestea vieții voastre, a necazurilor, a ruminațiilor voastre și veți ajunge într-un impas…

Nu, de data asta, simțiți doar manifestările corporale ale acestei emoții și faceți-vă timp să le explorați, cu multă blândețe, acolo unde doare… Și acceptați ca, pe durata a 20 de minute, să nu faceți nimic altceva decât să simțiți: poate e un nod în gât, o tensiune în zona abdominală; sau poate simțiți căldură, sau e ca un fel de arsură? Apoi, cereți-i senzației să vă transmită un mesaj. Ce nevoie exprimă această senzație în acest moment? Ce ne spune? Nu încercați să rezolvați enigma prin intermediul rațiunii și al logicii; nu, lăsați ca ceva mai profund, mai intuitiv să vă reveleze mesajul, lăsați-vă corpul să vă vorbească! Știți, când vă e sete, e simplu; corpul ascultă, receptează uscăciunea din gură și vă spune: mi-e sete, aș vrea să beau. Ei bine, încercați să aveți aceeași atitudine de explorare față de emoția în cauză.

FRAGMENT DIN:

Și continuați, așa, să respirați și să vă explorați corpul, fără să căutați să fiți prea inteligent sau să lăsați emoția să plece. Dacă puteți prelungi perioada, e și mai bine. Personal, acord uneori 4 ore ca să receptez, să primesc o emoție dificilă. Puteți declina această practică în modalități diferite: vă puteți imagina că vorbiți cu un animal, puteți, de asemenea, să întrebați această senzație când a apărut pentru prima dată în viața voastră… Mai puteți, după meditație, să desenați senzația, să reprezentați vizual suferințele, intensitatea lor.

Acest exercițiu are ca obiectiv să vă familiarizeze cu simțirile corporale dureroase pe care cei mai mulți le evită. Și să vă ajute să aveți asupra vieții voastre o perspectivă mai largă decât cea pe care o aveți despre voi înșivă. E simplu, dar  presupune să aveți răbdarea de a primi în corp ceva ce îi face rău, ceva ce doare. Căci o presiune la nivelul toracelui, un nod în gât, toate acestea dor… Deseori e greu să stai întins fără să faci nimic, când ești panicat sau disperat. Și totuși, emoțiile au propria lor viață și nu depind de vreo logică rațională; strategiile pe care le folosim pentru a le evita ne rup de noi înșine și, în mod paradoxal, de bucuria noastră de a trăi!

***

Despre cadrul meditației de tip MINDFULNESS: Meditația nu dă roade decât după câteva luni… Pot recomanda să alegeți o anume tehnică și să o practicați zilnic timp de trei sau patru luni. Nu trebuie să fie prea complicat, pot fi 15 sau 20 de minute de meditație, de exemplu una centrată strict pe respirație – de îndată ce vine un gând, îl lăsăm să treacă și revenim la respirație. Ne așezăm acasă într-un loc confortabil. Ne putem face un mic altar de meditație, unul fără caracter esoteric, care – atunci când trecem pe lângă el – să ne reamintească să medităm în fiecare zi. Putem așeza o pernă pe lângă perete, cu o măsuță pe care să punem câteva citate, sau fotografii cu persoane care ne inspiră, sau un tablou. La început, nu e nevoie să fim prea rigizi în ceea ce privește postura; e suficient să ne așezăm pe un scaun. Este important să fixăm o durată anume, bine determinată. Cred că 20 de minute este o durată foarte bună pentru ca un începător să poată gusta o frântură de pace. Pot să vă sfătuiesc să puneți un ceas deșteptător sau să folosiți pe smartphone o aplicație pentru meditație, care folosește sunete de gong la început și la sfârșit. Sunt șanse mari să simțiți nerăbdare, dorința de a vă ridica, de a da un telefon… În nici un caz, nu trebuie să vă acuzați că aveți aceste mișcări și gânduri. Este normal, face parte integrantă din proces. 

Meditația este un drum de acceptare radicală a ceea ce ține de viață, de haosul și de complexitatea ei. Nu există un manual de utilizare a vieții. Totul este nou fără încetare, și totul trebuie creat. Meditația vine să ne învețe că nu trebuie să căutăm sau să vrem ceva anume, totul este deja aici într-o perfecțiune simplă. Experiența, singura la care avem acces, ne aparține, este a noastră. Nu avem acces la experiența vecinului sau a altcuiva. Practicarea meditației ne face astfel să manifestăm tot mai multă curiozitate pentru ceea ce trăim, auzim, simțim, gustăm.

Fragment din capitolul ”Cu mintea limpede și inima curată” de Yasmine Liénard (psihiatru specializat în adicții și instructor de terapie cognitivă bazată pe mindfulness/conștiință deplină), extras din vol. col. MEDITAȚI CU NOI. 21 de experți în meditație vă sfătuiesc și vă îndrumă, coord. de Christophe André.