Logopedia – intervenții validate științific

Lansarea va vea loc în cadrul Conferinţei Naţionale ”Vocea și Tulburările de Voce. Abordări interdisciplinare”. (Mai multe informații despre conferință aflați aici.)

Despre carte, vor vorbi autoarea, dar și conf. univ. dr. Adrian Roşan, directorul Departamentului de Psihopedagogie Specială de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a UBB, cel care semnează și Prefața cărții.

Iată un fragment din această prefață:

***

Conform ultimei ediţii a The Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorders (DSM-5, 2013), remarc câteva principii ale abordării care nu fac decât să susţină intervenţia psihopedagogică în domeniul tulburărilor de limbaj şi comunicare:

(1) principiul neurodezvoltării — care se referă la originea neurobiologică a tulburării şi la debutul în perioada de dezvoltare;

(2) traseul dezvoltării în clasificarea tulburărilor — sunt tulburări specifice vârstei şi este recomandabilă prudenţa în evaluarea şi punerea unui diagnostic, existând varianta diagnosticului retrospectiv;

(3) rolul parentingului în evaluarea apariţiei unei tulburări;

(4) abordarea categorială — tulburările sunt grupate pe categorii care au caracteristici similare, unele fiind tulburări de spectru, iar mesajul care se desprinde de aici este importanţa nivelului de severitate al tulburării (scăzut, mediu, crescut) care afectează calitatea vieţii persoanei transsituaţional, şi nu punerea unui diagnostic care să lipească o etichetă;

(5) importanţa contextului cultural şi a genului.

Acesta este contextul în care volumul scris de dr. Carolina Bodea Haţegan ne propune un traseu de cursă lungă al tipologiei tulburărilor de limbaj, debutând cu modele explicative valide ale tulburărilor de limbaj şi comunicare, bazate pe tendinţele actuale de evaluare (abordarea dimensională, perspectiva dezvoltării, fluiditatea diagnostică, comportamentul adaptativ), un capitol consistent privind limbajul abordat multidimensional, continuă cu una dintre cele mai cunoscute tulburări de pronunţie — dislalia, în cadrul acestui capitol fiind identificate cu rigoare ştiinţifică şi cu amprenta de netăgăduit a expereinţei practice, metode şi exerciţii specifice.

În capitolele următoare identificăm un algoritm bine definit privind evaluarea şi intervenţia dizartriei, rinolaliei, bâlbâielii şi afaziei. Remarc în mod deosebit capitolul privind tulburările de voce, capitol bazat pe studii ştiinţifice extrem de relevante, acest subiect fiind o preocupare ştiinţifică permanentă a autoarei. Volumul se încheie cu un capitol privind intervenţia timpurie în tulburările de limbaj şi comunicare, evidenţiindu-se semnificaţia screeningului şi a programelor de prevenţie a acestora. (…)

Volumul de faţă propune, nu de puţine ori, o lectură atent concentrată pe studii validate ştiinţific, care cere un bagaj de cunoştinţe solide. Mesajul cărţii este unul clar, şi anume că eficienţa rezultatelor intervenţiei în domeniul prevenirii, corectării şi/sau ameliorării tulburărilor de limbaj şi comunicare nu poate fi obţinută în lipsa unor intervenţii validate ştiinţific.