Xanax, cel mai citit roman românesc al momentului, ajuns deja la al treilea tiraj la doar trei luni de la apariție, a fost lansat, în premieră, la 11.000 de metri altitudine, la bordul unei curse charter între București și Tunisia (Hammamet), în prezența unui grup de jurnaliști, a mai multor reprezentanți ai unor agenții de turism și a câtorva zeci de turiști. Romanul, semnat de jurnalistul Liviu Iancu, are ca pretext teama de zbor a autorului, dar vorbește, printre altele, de corupția politică și instituțională din România ultimelor decenii, despre ipocrizia personajelor cheie ale vieții publice, fie că sunt oameni de afaceri, miniștri sau personalități culturale. liviu_iancu_in_avionFoto: Liviu Iancu și Adina Stolojan, comandantul aeronavei în care s-a lansat cartea La o oră de la decolarea cursei charter operate de agenția Christian Tour în parteneriat cu compania Blue Air, pasagerii au fost surprinși de anunțul comandantului aeronavei, Adina Stolojan, care a spus că este pentru prima dată în istoria aviației românești și, poate, mondiale, când o carte este lansată într-un avion în zbor. “Pentru că pe pământ i s-a părut prea puțin, jurnalistul Liviu Iancu a decis să lanseze această carte și deasupra norilor”, a adăugat comandantul. Romanul Xanax a surprins încă de la apariția sa, la jumătatea lunii februarie, la Editura Trei, când primul tiraj de 1.500 de exemplare s-a epuizat în doar patru zile. Cel de-al doilea tiraj, dublu față de primul, s-a vândut și el în următoarea lună și jumătate, în piață aflându-se acum cel de-al treilea tiraj, tot de 3.000 de exemplare. “Am făcut această lansare în avion pentru că mi-a fost tot timpul teamă că lumea va pleca de la lansările mele. Acum, dacă cineva vrea să plece, poate să părăsească «sala» și nu mă supăr”, a glumit Liviu Iancu, jurnalist la Profit.ro, în debutul discursului său de lansare. El a recunoscut că toți colegii din presă cu care a călătorit de-a lungul ultimilor 20 de ani știu că se teme de avion și pentru a putea călători, trebuie să apeleze la Xanax, iar acesta este unul dintre motivele pentru care și-a numit astfel romanul de debut. “Am tot felul de frici când urc în avion, mă tem de numele pilotului, de turbulențe și de multe altele, iar acum, când am aflat că pilotul este o doamnă, m-am temut foarte tare să nu se uite în oglindă și să nu-și dea cu ruj în timp ce «conduce». Când am urcat în avion i-am lăsat cartea cu dedicație, în care am rugat-o să nu facă parcare laterală cu spatele pentru că, deși am mare încredere în femei, la partea asta cu parcarea mi-e încă teamă”, a continuat el să glumească. La final, autorul le-a dezvăluit pasagerilor că Xanax nu se vinde în avion și nici măcar în farmacii, unde au existat cazuri în care unii s-au interesat de carte. “Vă mulțumesc că m-ați ascultat până la final și nu ați părăsit sala”, și-a încheiat Liviu Iancu discursul din avion. Raluca Hatmanu, directorul de marketing și comunicare al Christian Tour, agenția care a organizat charterul, a afirmat, la rândul ei, că această carte are legătură și cu lumea turismului, cu lumea vacanțelor și cu zboruri. coperta XANAX final 4.inddVirginia Costeschi, coordonator editorial la Editura Trei, a declarat că n-a mai întâlnit până acum un autor care să creadă atât de tare în cartea lui precum Liviu Iancu. “La prima noastră întâlnire mi-a zis «Dacă n-o să luați cartea asta o să vă pară rău, pentru că o să se vândă în mii de exemplare». Xanax este o carte ca o călătorie dinspre copilărie spre maturitate, dinspre comunitatea mică, în care toți oamenii se cunosc între ei către orașul nebun, este o călătorie dinspre debutul în carieră spre consacrare și este o călătorie și dinspre iubirea de viață spre iubirea vieții. Este o lectură pe care v-o recomand din suflet, pentru că anul ăsta este în mod sigur anul Xanax“, a afirmat reprezentanta editurii Trei. Xanax este un roman deopotrivă amuzant, profund, realist, cinic și sensibil: “Omul pare mult mai fragil decât un avion, dar în realitate e mult mai puternic. Un şurub mic dacă i se strică avionului, un mic flaps dacă nu i se deschide sau un senzor dacă i se arde, riscă oricând să se prăbuşească. Doar omul poate să zboare mai departe cu sufletul mutilat, cu toţi senzorii arşi, cu aripile şubrede sau rupte şi cu toate şuruburile sărite, ca şi cum o forţă misterioasă l‐ar ţine mereu şi mereu pe linia de plutire”.