Presiunea de a întâlni Alesul îi face pe oameni să simtă că nu sunt suficienţi de unii singuri. Oamenii care sunt singuri se vor simți ca nişte rataţi şi ajung să creadă că e ceva în neregulă cu ei.
Rosalind Gill a analizat literatura pentru femei şi a descoperit că singurătatea era prezentată în aceste romane ca fiind cea mai groaznică oroare. În Jemina J, de exemplu, personajul principal întreabă: “Ce poate fi mai rău decât să fii singură?”. Ea spune că este complet de înţeles că “femeile stau în relaţii, relaţii mizerabile, oribile, distructive, deoarece alternativa ar fi mult prea cumplită până şi pentru a fi luată în considerare: să fii pe cont propriu”. Lipsa unui partener este echivalată în acest cărţi cu singurătatea, iar găsirea unuia este privită ca un lucru care devine din ce în ce mai greu, pe măsură ce trece timpul. Teme similare apar şi în Nopţi albe în Seattle (Sleepless in Seattle), atunci când personajele speculează asupra unor statistici inventate conform cărora este mai probabil ca o femeie peste patruzeci de ani să fie ucisă de un terorist decât să se căsătorească. Teoria conform căreia partenerii sunt greu de găsit sugerează ca oamenii să rămână în cuplu, în ideea că poate persoana cu care sunt este Alesul.
O alternativă la ideea că nu suntem de-ajuns de unii singuri este să recunoaştem şi importanţa singurătăţii, pe lângă cea a relaţiilor. Am discutat cum o concentrare prea puternică asupra unei relaţii ar putea ştirbi din importanţa celorlalţi oameni din viaţa noastră. Celălalt lucru la care am putea să renunţăm atunci când ne angajăm într-o relaţie majoră este timpul pe care-l petrecem singuri. Un anumit timp petrecut singuri este, probabil, vital pentru a găsi o anumită împăcare cu noi înşine, care este o bază importantă pentru relaţiile noastre cu ceilalţi. Singurătatea ne poate ajuta să ne cultivăm imaginaţia, să păstrăm perspectiva propriilor noastre obiective şi vise, în loc să ne lăsăm complet absorbiţi în ale altora, să ne amintim de ce suntem capabili, în loc să lăsăm întotdeauna cealaltă persoană să realizeze anumite sarcini.
Aşadar, o alternativă la a ne vedea pe noi înşine ca fiind niște indivizi incompleţi care caută o persoană care să-i întregească este să ne privim ca oameni care au nevoie în viaţa lor şi de timp în singurătate, şi de legături cu mulţi oameni.
Fragment din Rescrierea regulilor. Un ghid integrativ pentru iubire, sex şi relaţii, de Meg Barker
Leave a Reply