Spune că pot să intru – Poți să intri

Deschise ochii. Lampa lui în formă de glob pământesc era stinsă și, la lumina lunii, toate obiectele din cameră păreau albastre. Gene Simmons (solistul trupei Kiss – nota red.) se uita la el cu limba scoasă de pe peretele de lângă pat. Oskar se ghemui și strânse ochii. În clipa următoare auzi din nou vocea care-i șoptea numele.

— Oskar…

Se auzea de undeva dinspre geam. Deschise ochii și se uită. De partea cealaltă a ferestrei se contură un cap mic. Oskar dădu jos pătura de pe el, dar, înainte să apuce să coboare din pat, Eli îi șopti:

— Stai puțin. Nu te da jos. Pot să intru?

Oskar șopti:

— Daaa…

— Spune că pot să intru.

— Poți să intri.

— Închide ochii.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=sZJUgsZ56vQ]

Oskar strânse ochii. Fereastra se deschise larg; un curent rece traversă camera, apoi fereastra se închise încet. Oskar o auzi pe Eli respirând și șopti:

— Pot să mă uit?

— Stai așa.

Canapeaua extensibilă din camera cealaltă scârțâi. Mama se dăduse jos din pat. Oskar ținea în continuare ochii închiși când pătura se mișcă și un corp rece și gol se furișă în spatele lui, trase pătura peste ei și se ghemui lângă el. Ușa camerei se deschise.

— Oskar?

— Îmmm?

— Tu vorbești?

— Nu.

Mama rămase în cadrul ușii și tăcu. Eli stătea nemișcată în spatele lui, cu fruntea lipită de omoplații săi. Îi simțea respirația. Mama scutură din cap.

— Or fi vecinii ăia.

Mai zăbovi puțin și ascultă, apoi spuse „Noapte bună, scumpule“ și închise ușa.

Oskar rămase singur cu Eli. în spatele lui, Eli șopti:

— Vecinii ăia?

— Șșșșt.

Patul scârțâi din nou, semn că mama se culcase. Oskar se uită spre geam. Era închis. O mână rece îi atinse mijlocul, se lipi de pieptul lui, deasupra inimii. Luă mâna în palme, încercând s-o încălzească. Mâna cealaltă se strecură pe la subsuoară, urcă pe pieptul lui și se ascunse în palmele sale. Eli își întoarse capul și-și lipi obrazul de spatele lui. Camera se umplu de un miros nou. Semăna cu mirosul mopedului lui tata, imediat după ce-i făcea plinul. Benzină. Oskar se aplecă spre mâinile ei. Da. Ele miroseau așa.

Au stat așa mult timp. Când auzi respirația regulată a mamei sale în camera de alături și când simți că mâinile lui se încălziseră suficient, iar pielea de deasupra inimii lui începuse să transpire, Oskar șopti:

— Unde-ai fost?

— După mâncare.