Nu îmi mai amintesc exact ce m-a făcut acum 3-4 ani să iau în mână o carte poliţistă – sau, mă rog, thriller, își începe povestea Anda Brîndușă, redactorul-șef al revistei The ONE.
Tag: thriller Page 6 of 8
Andrew o recunoscuse imediat pe Valérie, dar nu după trăsături — nu mai semăna câtuşi de puţin cu cea pe care o cunoscuse el în urmă cu douăzeci de ani —, ci după râs. Un râs de neuitat, care îi făcea inima să tresară. La fel ca şi sânii ei, ce-i bântuiseră adolescenţa.
Falangiştii ăia erau nişte nelegiuiţi, nişte sadici care confundau obligaţia cu plăcerea.
— Încerci să rămâi calm. începi să strigi după ajutor. „Sigur o să mă audă cineva“, îți spui în sinea ta. Dar, după o vreme, îți dai seama că probabil o să mori acolo. Și, în clipa în care conștientizezi lucrul ăsta, ceva din tine începe să moară. Nu ceva din trupul tău, ci chiar sufletul tău. Înțelegi ce spun, Matthew?
Prin ce truc inimaginabil de prestidigitaţie o regăsea pe Camille cu un copil?
Gerul se lasă peste capitala Norvegiei şi un bătrân negustor de antichităţi se pregăteşte să îşi trăiască ultima zi din viaţă. Romanul „Vineri, 13” al lui K.O. Dahl, desfășurat la -20 de grade, trece dincolo de intriga polițistă, fiind și o scurtă introducere în trecutul Norvegiei din perioada ocupației naziste.
Acest aspect a dat întregului roman o notă de autenticitate.
Totuşi, în Bucureşti folosise propriul paşaport — unul dintre multele paşapoarte, dar unul pe care îl mai folosise şi pe care îl găsi la îndemână — pentru a-şi lua o cameră la Hotelul Calea Victoriei.
— Nu aveţi nimic care să mă incrimineze, zise el. E o prostie să credeţi că eu i-am făcut toate astea lui Gudlaugur.
Fragmente din ”Simetria ei înfricoșătoare”