Capitolul lui Betty Quantz din vol. colectiv ”Școli care învață” (coordonat de Peter Senge) ridică întrebări referitoare la temele de acasă primite de elevi, discutând în special opoziţia dintre angajament şi supunere. Una dintre fiicele ei a împărtăşit acest articol prietenelor ei. Răspunsul lor a fost: „Nu credeam că cineva şi‑a dat seama de aceste lucruri sau că îi pasă cu adevărat!“

scoli-care-invata-banner2

Temele pentru acasă sunt o pacoste! Cred că această afirmaţie poate fi făcută, la fel de bine, de un profesor, de un elev sau de un părinte. Într‑un an, consultându‑mă cu o profesoară, am întrebat‑o: „De ce notezi temele pentru acasă?“ „Acesta este singurul mod prin care îi pot determina să şi le facă.“ A început să se contureze o imagine. La şcoală, profesorii îi pedepsesc pe elevi pentru a‑i face să lucreze: note mici, lecţii suplimentare, recreaţii tăiate. În cazul temelor pentru acasă, elevul are un ghinion dublu: ameninţarea carnetului de note, la şcoală, şi ameninţarea tăierii privilegiilor, acasă.

„Deci copiii care totuşi n‑au priceput lecţia ajung să ia note proaste la temele pentru acasă?“ „Da“, a spus ea, „dar ei primesc mai multe fişe de lucru şi teme adiţionale pentru a‑i ajuta.“ Din punctul de vedere al profesoarei, mai multă muncă însemna apropierea acestor copii de măiestrie. Eu însă nici nu puteam să‑mi imaginez toată suferinţa şi frustrarea pe care trebuiau s‑o îndure copiii şi părinţii lor în timpul rezolvării temelor.

Ca profesoară de engleză, m‑am confruntat şi eu, la rândul meu, cu acest monstru. Notarea temelor repetitive era un coşmar pentru mine. Dacă eu mă plictiseam să le notez, ştiam că şi elevii erau „pe pilot automat“ (adică nu gândeau) atunci când le făceau. Mulţi absolvenţi care vin în vizită când se întorc de la facultate îmi spun că au avut cu mult mai multe teme în liceu decât în primul an de facultate.

Ca profesoară de engleză, îmi place ideea că mai puţin înseamnă mai mult. Cred că, prin scăderea volumului temelor pentru acasă şi prin creşterea calităţii acestora, am putea aduce nişte avantaje decisive pentru elevi şi pentru succesul lor școlar. O temă de calitate are câteva dintre următoarele caracteristici: ea presupune un efort de evaluare, de sinteză şi de analiză a ideilor şi a materiei. Nivelul de gândire necesar pentru efectuarea sarcinii determină calitatea temei pentru acasă. Temele pentru acasă îl pot apropia pe elev de abilităţile de gândire de un nivel superior în loc să‑i deconecteze gândirea şi să‑l transforme într‑un „zombi“. (…)

Pe aceeași temă, Ed. Trei a mai publicat: Cum să-ți ajuți copilul la teme cu calm și fără stres, de Noel Janis-Norton

De exemplu, elevii mei din clasele superioare citeau Fructele mâniei de John Steinbeck ca parte a Programului naţional pentru promovarea artelor numit „Marile cărţi“. Cum puteam să‑i fac pe liceenii mei de oraş să se identifice cu ţăranii săraci din romanul lui Steinbeck din 1939? Am construit opţiunile pentru temele pentru acasă ţintind domenii variate de interese şi competenţe, pentru a îmbogăţi ideile discutate în clasă, adaptând temele pentru activităţile asistate de internet. Din fericire, biblioteca noastră este deschisă după ore (unde lucrează profesori voluntari, pentru că scăderea finanţării bibliotecilor a dus la tăierea orelor suplimentare). Aşadar, elevii care nu aveau acces la internet acasă sau care nu aveau un calculator (aproximativ 70 la sută dintre elevii noştri nu aveau computer) puteau să se folosească de ambele în biblioteca şcolii după ore. O parte dintre temele pentru acasă din acea perioadă a fost să citească romanul şi să se pregătească pentru discuţiile din clasă.

Câteodată, în timpul discuţiilor noastre elevii găseau un subiect care îi interesa şi propuneau o temă pentru acasă destinată doar lor. Consider acele teme nişte victorii adevărate în lupta cu „monstrul“. Acum copiii caută modalităţi de a‑şi spori domeniul cunoaşterii şi al intereselor. Şi n‑o să credeţi cât de mult îmbunătăţesc acele teme discuţiile şi învăţarea noastră de la clasă!

Aflați din ”Școli care învață” care sunt cele 8 întrebări pe care un profesor trebuie să și le pună înainte de a da o temă pentru acasă.