Problema actelor ratate este una dintre cele mai interesante ale psihanalizei lui Freud. Acesta constituie tema cărții de față, tradusă din limba germană la Editura Trei. Volumul cuprinde douăsprezece capitole, fiecare analizînd dintr-un anume unghi fenomenul extrem de complex al actelor ratate:
 
  • Uitarea unor nume proprii,
  • Uitarea unor cuvinte din limbi străine,
  • Uitarea unor nume și grupuri de cuvinte,
  • Amintiri din copilărie și amintiri-ecran,
  • Greșeala de vorbire,
  • Greșeala de lectură și greșeala de scriere,
  • Uitarea unor impresii și a unor intenții,
  • Apucarea greșită a unui obiect,
  • Acțiuni simptomatice și întîmplătoare,
  • Erori,
  • Acte ratate combinate,
  • Determinism – credința în coincidență și superstiție – puncte de vedere.
 
Cu toții ne amintim truisme ale psihologiei de bază: uitarea este un fenomen necesar, fără de care nu am putea trăi sau am trăi foarte greu, întrucît e bine să scăpăm de balastul de date pe care nu le mai utilizăm, ori de acele elemente care ne fac rău (uităm mai degrabă evenimentele neplăcute decît pe cele plăcute). Dar care este cauza uitării? Unul dintre cele mai pertinente răspunsuri la acestă întrebare rămîne, fără îndoială, cel al psihanalizei, mai exact al lui Sigmund Freud.     
   
   
  
        
Ni se întîmplă în viața de zi cu zi să uităm lucruri (nume, evenimente, ocazii) de care aparent avem nevoie. În acest caz, există un motiv ascuns pentru care uităm și prin intermediul psihanalizei trebuie să îl aflăm. Uităm în acest mod numele unei persoane care tocmai ne-a fost prezentată (semn că poate nu o simpatizăm pe noua noastră cunoștință) sau uităm că aveam de mers undeva (semn că nu doream să facem respectivul drum) etc. În același timp, omitem silabe în rostirea unor cuvinte, litere în scrierea acestora, obținînd un cu totul alt sens decît am intenționat (semn că avem altceva în gînd decît am vrea să arătăm interlocutorului).

Cartea abundă în exemple sugestive din viața autorului ei, a unor cunoscuți sau chiar pacienți, astfel că toată problematica expusă este pe îndelete valorificată și explicitată cititorului. De cele mai multe ori, actele ratate, să zicem uitarea unui cuvînt, ne trimit la un conținut refulat. Faptul că ne amintim un cu totul alt nume decît cel pe care dorim să-l comunicăm interlocutorului (să zicem, numele unui oraș ori al unui sculptor) ne poate duce la un eveniment anterior, care ne-a marcat și pe care am dori să-l ștergem din memorie. Uneori amintiri întregi, numite de Freud amintiri-ecran, substituie amintiri reale din copilărie legate de anumite traume suferite, în orice caz evenimente neplăcute și, de aceea, refulate.

În mod evident, potrivit lui Freud nu există hazard la nivelul mecanismelor care constituie viața noastră psihică, el fiind adeptul determinismului. La cauzele care determină uitarea unui nume ori rostirea lui eronată putem ajunge doar cu ajutorul psihanalizei. Inconștientul este fără îndoială real și nu știm în care ipostază ar trebui să ne temem mai mult: că ne-ar rămîne iremediabil străin ori că se manifestă indirect, prin vise, acte ratate, gesturi inexplicabile.

În viața psihică nimic nu e arbitrar, nedeterminat (p. 288). Chiar atunci cînd ne gîndim la un număr foarte mare, primul care ne vine în minte, la întîmplare, la o analiză mai atentă vom descoperi că acesta are o profundă semnificație pentru noi, pentru viața noastră, chiar dacă nu l-am ales în mod deliberat. Deși aruncat neintenționat, acesta este, de fapt, determinat din inconștient (p. 289). La fel atunci cînd greșim un nume ori în cazul oricărui alt act ratat, există o motivație inconștientă pentru care am folosit acel nume și nu un altul. (…)

 
Citește aici continuarea recenziei semnată de Dana Țabrea pe blogul Facultății de Filosofie al Univ. ”Al.-I. Cuza” din Iași