The Sixth Sense este unul dintre filmele mele preferate. Nu-mi plac filmele de groază, însă îmi plac la nebunie thrillerele psihologice. Sunt o mare fană a imprevizibilului.

   

Din păcate, până în clipa asta, nimeni din familia mea nu a fost dispus să se uite cu mine la ele. Aşa că, atunci când Peter era în clasa a patra şi citea pentru a unsprezecea oară seria Captain Underpants, am înfiinţat un club mamă-fiu de citit nuvele, care, în mintea mea, era de fapt un club în care mama îşi pregătea fiul să se uite cu ea la thrillere care dau fiori. Mai întâi i-am dat să citească The Lottery a lui Shirley Jackson.

— The Lottery este despre politica provincială, i-am explicat lui William.

— Este şi despre o mamă care este omorâtă cu pietre în faţa copiilor ei, a spus William.

— Să hotărască Peter, am spus. Cititul este o experienţă foarte subiectivă.

Fragment din:

Sotia22Peter a citit cu glas tare ultimul rând al nuvelei, “şi apoi au tăbărât pe ea”, a dat din umeri şi s-a întors la The Big Bad Battle of Bionic Booger Boy. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că are potenţial real. În clasa a cincea, l-am pus să citească The Ones Who Walk Away from Omelas de Ursula Le Guin, iar într-a şasea A Good Man is Hard to Find de Flannery O’Connor. Cu fiecare nuvelă, devenea mai insensibil şi acum, în primăvara celui de-al doisprezecelea an al său, fiul meu era în sfârşit pregătit pentru The Sixth Sense!

Am început să descarc filmul de pe Netflix.

— O să-ţi placă la nebunie. Puştiul e înspăimântător. Iar răsturnarea situaţiei de la sfârşit este incredibilă.

— Nu-i un film de groază, nu?

— Nu, e ceea ce se cheamă thriller psihologic, îi spun eu.

După o jumătate de oră zic:

— Nu-i aşa că-i tare? Vede morţi.

— Nu cred că-mi place filmul ăsta, spune Peter.

— Aşteaptă, mai încolo e şi mai frumos, îi zic eu.

După patruzeci şi cinci de minute, Peter întreabă:

— De ce îi lipseşte acelui băiat partea din spate a capului?

După alte douăzeci de minute, spune:

— Mama îşi otrăveşte fiica punându-i în supă ceară de parchet. Mi-ai spus că nu e un film de groază.

— Nu e. Promit. În plus, ai citit A Good Man is Hard to Find. Misfit omoară membrii familiei unul câte unul. Aia a fost mult mai rea decât ăsta.

— E altceva. Era o nuvelă. Nu avea ilustraţii sau coloană sonoră înfricoşătoare. Nu vreau să mă mai uit la ăsta, spune el.

— Ai ajuns până aici, trebuie să vezi şi restul. În plus, n-ai văzut încă răsturnarea situaţiei. Răsturnarea situaţiei face toți banii.

   

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZSNyiSetZ8Y]   

   

Cincisprezece minute mai târziu, după ce se răstoarnă situaţia, cu multe aplauze din partea mea şi după multe exclamaţii de genul: “Nu-i aşa că e incredibil, te-ai prins, nu te-ai prins, lasă-mă să-ţi explic. Știi ce înseamnă replica puștiului care zice Văd morţi? Bruce Willis este în realitate mort şi a fost mort tot timpul.”

Peter spune:

— Nu-mi vine să cred că m-ai forţat să mă uit la filmul ăla. Ar trebui să te reclam.

— La cine?

— Cui. Tatei.

E un început foarte prost al clubului mamă-fiu de citit nuvele.