Ca părinți, ne‑am putea simți vinovați dacă ne punem nevoile pe același plan cu acelea ale copiilor noștri.
Am putea să ne simțim rușinați să cerem timp și spațiu pentru noi, independent de copiii noștri. Dacă ne văd lăsându‑ne pe noi deoparte în permanență, poate sacrificându‑ne nevoile în favoarea celor ale partenerului, vor învăța să se aprecieze mai puțin, în favoarea altora. Dacă ne văd că ezităm să îmbrățișăm viața, indiferent de forma în care ne apare, ne vor imita nehotărârea.
Din acest motiv, le facem copiilor noștri un serviciu spiritual când ne dezvoltăm abilitatea de a ne împlini și de a avea singuri grijă de emoțiile noastre. Când nu ne îndreptăm spre copiii noștri pentru a ne face fericiți și căutăm fericirea în altă parte, îi încurajăm să fie loiali propriei lor persoane. Se pot bucura de fericirea noastră fără povara de a fi motivul ei. A face un lucru care ne place, a ne conecta cu ființa noastră interioară în liniște și singurătate, a ne respecta corpul având grijă zilnic de el, prin intermediul mâncării pe care o consumăm, al exercițiilor fizice pe care le facem și prin felul în care suntem împăcați cu modul în care arătăm sunt toate modalități de a ne învăța copiii să se aprecieze.
O prietenă mi‑a descris cum a crescut alături de o mamă mereu dornică să fie „cea mai bună“ casnică și gazdă. Ori de câte ori aveau musafiri, se dădea peste cap să curețe casa, să o decoreze cu flori, să își aranjeze părul până la perfecțiune și să pregătească meniuri complicate. Și totuși, când nu așteptau musafiri, nu făcea nimic din toate acestea. Atât de mare era diferența între cele două stări, încât prietena mea ajunsese să creadă că alții erau mult mai importanți decât noi înșine. Având poate doar șase sau șapte ani la momentul respectiv, își amintește precis clipa în care și‑a dat seama că „dacă mama se dă peste cap să le facă altora pe plac atât de mult, probabil că sunt mai importanți decât ea, dat fiind că aproape se omoară de fiecare dată să aibă grijă de ei“.
Trebuie să îți înveți copiii să nu se teamă să fie stăpânii vocii, spațiului și nevoilor lor. Ei prosperă când se simt liberi să se apere și să își stabilească granițe fără nicio ezitare când vine vorba de a‑și apăra drepturile.
Fragment din Părintele conștient. Cum să ne tranformăm pe noi pentru a avea copii puternici, de Shefali Tsabary
Leave a Reply