Cioran este foarte inteligent și lecturile din oameni brilianți îți fac bine, te fac parcă și pe tine să te simți un pic mai deștept. Dar, în plus, Cioran este valoros pentru că el vine să șteargă iluziile pe care ni le facem. Și nu pentru că vrea să ne aducă într-o stare de deznădejde, ci pentru că vrea să ne ajute să nu ne mai punem speranțele în niște iluzii.
Author: Victor Popescu Page 2 of 20
Dacă nu îl pot vindeca sau nu-i pot aduce alinare celui în cauză, pot să îi rămân alături, să îi dau mâna, să îi vorbesc, sau chiar să tac; sunt neputincios, dar sunt prezent. Iar prezența este un gest important, care diferă radical de opusele sale: fuga, absența… Fac tot ce pot să mă îndrept spre acțiuni mai puțin ambițioase, spre gesturi simple. În asemenea clipe, e greu de renunțat la soluțiile mărețe, dar nu și la micile gesturi.
Noi nu creăm sensul; noi îl găsim. Și nu putem să-l găsim dacă nu îl căutăm. Câteodată, el se țese larg în viețile noastre; altădată alunecă aproape neobservat. Uneori ne scapă cu totul un moment semnificativ, pentru ca, după zile, luni sau chiar ani, în mod neașteptat, ceva ce odată părea nesemnificativ să devină un moment central, care ne schimbă viața.
Nu încercați să faceți emoția să dispară. Încercați să o domesticiți, să o îmblânziți ca pe un animal care v-ar sta pe piept sau pe burtă. Salutați-o, încercați să-i spuneți pe nume: „bună ziua tristețe, bună ziua frică, bună ziua dezgust, bună ziua disperare…”, și apoi încercați să găsiți în ce parte a corpului se manifestă această emoție.
Femeile pe fața cărora se citea mai multă bucurie în fotografia de la 21 de ani au fost mai tentate să se căsătorească înainte de 27 de ani, mai puțin înclinate să rămână celibatare până la 52 de ani, mai predispuse să fie încă fericite la această vârstă.
Da, să nu ne temem să deschidem bine ochii la dependențele noastre. Niciunul dintre succesele noastre nu ni se datorează exclusiv nouă: au existat întotdeauna persoane care ne-au format, ajutat, încurajat, persoane fără de care nu am fi ajuns la succes. Să ne obișnuim să fim recunoscători: mai bine să ne recunoaștem de bunăvoie îndatoririle și dependențele, decât să cultivăm un sentiment individualist al valorii noastre, independent de mediul natural și de cel social.
Părinții pot face două lucruri importante în privința acestei probleme: 1. Să limiteze accesul copiilor la divertismentul pasiv, cum ar fi televizorul, jocurile pe computer și activitățile în care sunt simpli spectatori. 2. Să învețe să repete cu calm instrucțiunile în fața copiilor și să aștepte reacția lor.
Copilul mă scoate din sărite! Cum te calmezi și cum eviți să proiectezi rănile din propria copilărie
Nu e deloc ușor să fii părinte. „Nervii” noștri sunt deseori supuși la grele încercări. Un motiv în plus ca să avem grijă să ne păstrăm capacitatea de a fi părinte și de a fi un exemplu. Eu sunt adultul!
Cum să crești copii ”descurcăreți” și spontani? Cum să-ți vindeci temerile și afecțiunile somatice (chiar și prin placebo-uri mentale)? Cum să ”smulgi” adevărul printr-un interogatoriu empatic? Și cum să afli marile teorii din psihologie în doar ”15 minute”? Iată o parte dintre întrebările la care v-am răspuns anul trecut prin colecția de ”Psihologie practică”.
Pe Frederic Fanget îl știți deja din cartea Mă eliberez, tradusă nu demult la Editura Trei. De data aceasta, îi puteți afla povestea devenirii profesionale – cum s-a decis să devină psihiatru – dintr-un inedit volum coordonat de Christophe Andre: Confesiuni PSY. Psihologii, psihiatrii și psihoterapueții se destăinuie.