Mulți oameni rezilienți vor spune despre sine: Sunt un luptător, un supraviețuitor, mă apăr ca un leu și acționez eficient, în ciuda obstacolelor. Sigur, acestea sunt calități deosebite, dar dacă îți trăiești viața doar în ciclul ”luptă-sau-fugă” și dacă nu faci decât să treci de la o luptă la alta, după 15-20 de ani devine obositor. Te costă și fizic, și psihic. Corpul va fi suprasolicitat, din cauza tehnicilor tale de supraviețuire, din cauza hormonilor de stres. Deci va apărea o uzură la nivelul corpului și al creierului. Supernormalii sunt și ei oameni, deci, în timp, vor începe să se simtă obosiți, deprimați poate; s-ar putea să aibă probleme fizice sau emoționale din cauza acestei uzuri.
Author: Victor Popescu Page 2 of 21
Aflați din interviul cu prof. univ. A. Romila cum s-a născut cartea-album ”Expresia psihopatologică în pictură” (Ed. Trei, 2019), dar și cum putem „citi” lumea interioară a bolnavilor psihiatrici, pornind de la modalitățile lor de exprimare artistică.
E nevoie să aducem claritate în ședință, ca să contracarăm ambiguitățile generate de tehnologie și de frecventele întreruperi.
Ca să construiești o relație sănătoasă, trebuie ca mai întâi să ai o raportare sănătoasă la tine însuți. Și chiar dacă perechea ta este cât se poate de bună și te iubește și ți se dăruiește, dacă ție ți-e teamă de iubire, pentru că ai avut o relație dificilă cu mama ta, deci dacă ți-e teamă să fii atins și iubit, niciun partener nu te va putea salva. Doar tu poți să-ți vindeci propria traumă.
Editura Trei și Librăriile Cărturești îi invită vineri 24 iulie (între 12:00 și 13:00) pe adolescenți la o discuție despre prietenie, dragoste și alte subiecte dificile.
Sentimentul de siguranță ajută creierul să se dezvolte normal. Așadar, pentru a oferi cele mai bune oportunități copilului, nu are niciun sens să-l pedepsești, căci nu va mai fi dispus să învețe la potențialul său maxim.
Cioran este foarte inteligent și lecturile din oameni brilianți îți fac bine, te fac parcă și pe tine să te simți un pic mai deștept. Dar, în plus, Cioran este valoros pentru că el vine să șteargă iluziile pe care ni le facem. Și nu pentru că vrea să ne aducă într-o stare de deznădejde, ci pentru că vrea să ne ajute să nu ne mai punem speranțele în niște iluzii.
Dacă nu îl pot vindeca sau nu-i pot aduce alinare celui în cauză, pot să îi rămân alături, să îi dau mâna, să îi vorbesc, sau chiar să tac; sunt neputincios, dar sunt prezent. Iar prezența este un gest important, care diferă radical de opusele sale: fuga, absența… Fac tot ce pot să mă îndrept spre acțiuni mai puțin ambițioase, spre gesturi simple. În asemenea clipe, e greu de renunțat la soluțiile mărețe, dar nu și la micile gesturi.
Noi nu creăm sensul; noi îl găsim. Și nu putem să-l găsim dacă nu îl căutăm. Câteodată, el se țese larg în viețile noastre; altădată alunecă aproape neobservat. Uneori ne scapă cu totul un moment semnificativ, pentru ca, după zile, luni sau chiar ani, în mod neașteptat, ceva ce odată părea nesemnificativ să devină un moment central, care ne schimbă viața.
Nu încercați să faceți emoția să dispară. Încercați să o domesticiți, să o îmblânziți ca pe un animal care v-ar sta pe piept sau pe burtă. Salutați-o, încercați să-i spuneți pe nume: „bună ziua tristețe, bună ziua frică, bună ziua dezgust, bună ziua disperare…”, și apoi încercați să găsiți în ce parte a corpului se manifestă această emoție.