Olivier, 32 ani, caută cu disperare o femeie cu care să-și trăiască viața.
„E mereu aceeași chestie, de îndată ce mă cunosc și m-au văzut de patru-cinci ori, mă părăsesc zicându-mi că nu am nimic interesant de spus…”
Efectiv, față în față cu Olivier, suntem mirați să vedem un om care nu exprimă nicio emoție. Are chipul încremenit, o voce monotonă ce răspunde monosilabic pe același ton la întrebările care îi sunt puse. Olivier nu exprimă niciodată ce simte sau gândește. Descrie faptele într-un mod rece și eficient. În aceste condiții, nu e greu de imaginat că persoanele pe care le întâlnește îl găsesc cam nepăsător și nu mai vor să-l vadă. Dar de ce este Olivier astfel? Și în acest caz, efortul depus pentru conceptualizarea cognitivă îl va face să se înțeleagă mai bine.
Regula de viață a lui Olivier este „Trebuie să ajung în miezul lucrurilor”. Așa că se exprimă foarte succint, într-un mod eficient, desigur, dar fără suflet și căldură. În cursul terapiei sale, am înțeles că dorința lui de a intra în miezul lucrurilor pentru a păstra viu interesul celuilalt e bazată pe ideea că, din copilărie și până în prezent, nu a fost o persoană atrăgătoare. Se gândea mereu că, nefiind atrăgător, trebuia să facă un lucru ca să devină astfel. Soluția lui personală a fost să ajungă în miezul lucrurilor.
Trebuie să vă spun cum, în cursul terapiei, am reușit să-l fac pe Olivier să înțeleagă că credința lui „Dacă ajung în miezul lucrurilor, voi fi atrăgător” nu era adaptată la viață. Majoritatea femeilor pe care le întâlnise aveau impresia că vorbea prea puțin, prea lapidar, fără să dea destule detalii, dar nu știau ce gândea el cu adevărat sau ce simțea. I-am propus un exercițiu comportamental foarte simplu. L-am rugat pe Olivier să-mi vorbească două minute despre un eveniment recent. El mi-a spus că fusese ales reprezentantul salariaților din întreprinderea lui. L-am îndemnat să o formuleze cu tonul său obișnuit; el a făcut-o monoton, inexpresiv.
Apoi i-am cerut lui Olivier să spună exact aceeași istorisire, aceleași fapte, adică alegerea lui ca reprezentant al salariaților, dar descriindu-și emoțiile, tot ce simțise când aflase rezultatul, la ce se aștepta, ce i spunea vocea lui interioară. Atunci a povestit întâmplarea într-un mod călduros, emoționant, luând atitudine și exprimându-și sentimentele. Grupul (căci era terapie de grup) i-a văzut chipul schimbându-se. Era surâzător, s-a înălțat pe scaun, vocea îi era mai puternică, mai sigură. Toți cei din grup au fost impresionați de această schimbare, care, trebuie să recunosc, m-a șocat și pe mine. Toți membrii grupului, mai ales femeile, au manifestat interes pentru a doua versiune a istorisirii lui Olivier, ceea ce i-a permis acestuia să-și contrazică schema „Dacă intru în miezul lucrurilor, voi fi interesant” și să găsească una alternativă: „Pot fi mai interesant exprimând ce simt, emoțiile, gândurile și părerile mele.”
Fragment din Mă eliberez, de Frédéric Fanget
Leave a Reply