Unul dintre principalele obiective urmărite prin crearea metaforei ascensiunii spre fericire a fost s-o încurajez pe Mariah să-și utilizeze în mod creator resursele disponibile, ca bază pentru crearea de noi resurse, dezvăluite, consolidate și dezvoltate prin procesul de identificare cu personajul principal din poveste.
Asemenea lui Mariah, personajul principal pornește într-o călătorie și folosește resursele de care dispune ea în prezent ‒ speranță, perseverență, deschidere spre schimbare și un sistem de convingeri pozitive ‒ pentru a depăși obstacolele apărute pe parcurs. Personajul întrebuințează resursele într-o mulțime de moduri noi și le îmbină cu alte resurse prețioase, pentru a face față noilor dificultăți, pentru a-și crea noi perspective și pentru a-și atinge scopul final. Văzând că personajul principal izbutește să-și ducă până la capăt călătoria, speram ca Mariah să devină mai dispusă să asimileze noile învățăminte, care să producă schimbări la nivelul propriilor convingeri, conduite și roluri.
Iată cum am folosit diversele aspecte ale vieții lui Messner în varianta finală a metaforei:
***
„Îmi amintesc că am auzit povestea lui Reinhold Messner de la profesorul meu preferat din facultate. Reinhold este un alpinist nonconformist, de foarte mare succes. A fost prima persoană care a escaladat muntele Everest de una singură fără să folosească metoda tradițională a tocmirii unui șerpaș și fără să folosească butelii de oxigen. De asemenea, a fost prima persoană care a escaladat toate cele 14 vârfuri montane cu cea mai mare înălțime de pe Terra. Capacitatea de a ajunge în atât de multe zone dificile i-a conferit reputația celui mai mare alpinist al tuturor timpurilor.
Reinhold ieșea în evidență din rândul celorlalți alpiniști datorită «busolei interioare» puternice care îl îndruma de-a lungul călătoriei. În timp ce alți alpiniști apelau la șerpași pentru a le arăta drumul, Reinhold se baza pe propriile resurse pentru a ajunge la destinație. Își folosea inteligența ascuțită pentru a evalua cu rapiditate toate posibilitățile și apoi lua o decizie. Avea darul de a găsi cel mai bun traseu, de a-și da seama când se înrăutățește vremea și de a găsi locul cel mai potrivit pentru a-și instala tabăra.
În timp ce se afla în tabăra de la poalele muntelui, mulți dintre detractorii săi încercau să-l convingă să nu pornească spre noua destinație. Nu se dădeau în lături să-l facă nebun și îl criticau pentru felul în care procedează. Adeseori, îi spuneau: «Reinhold, rămâi cu noi în tabăra de la poalele muntelui și bea ceva, du o viață normală, nu mai face lucruri nebunești». Reinhold a trecut peste critici, concentrându-se asupra imaginii vieții pe care și-o dorea. A perseverat și și-a păstrat speranța că își va atinge scopul.
Fragment din Vindecarea prin povești de George W. Burns
Odată ajuns pe munte, trebuia să dea dovadă de flexibilitate, fiindcă lucrurile nu au fost întotdeauna simple. Uneori, era prea periculos să urmeze drumul obișnuit, așa că era nevoit să găsească altul. Alteori, vremea rea îl forța să-și instaleze devreme tabăra și să se culce, trebuind să recupereze timpul pierdut după trecerea furtunii. O dată, a fost nevoit să urce pe un versant al muntelui și să coboare pe versantul opus, care îi era necunoscut. Toate aceste experiențe au scos la iveală noi resurse pe care Reinhold le-a putut folosi atunci când s-a confruntat cu situații dificile. Poate că nu cunoștea cu precizie drumul spre vârful muntelui, dar și-a dat seama că, dacă a izbutit în trecut, va găsi o cale de a izbuti din nou.
Pe culme, Reinhold a văzut priveliști care nu aveau cum să nu-i schimbe perspectiva. Criticile oamenilor din tabăra de la poalele muntelui s-au estompat atunci când și-a dat seama că acum este cu mult deasupra lor. În timp ce se rotea lent la 360 de grade, era entuziasmat că poate vedea la kilometri depărtare. Sufletul i-a fost inundat de fericire. Genul de fericire pe care o simți când îți dai seama că te afli în locul potrivit la momentul potrivit… că nu te-a cărat nimeni până în vârful muntelui… că ți-ai folosit pe parcurs foarte multe înzestrări remarcabile… și că nimeni nu-ți poate lua realizările fiindcă această călătorie este a ta și numai a ta.”
Leave a Reply