Dacă  în  școală  se poate  crea un  mediu  adecvat  educației și sprijinului celor  mici, copilul cu  sindromul Tourette  va înflori, iar încrederea lui în sine se va dezvolta. Problemele legate de educație au, în general, un impact  mai puternic asupra prognosticului decât medicamentele și psihoterapia. Dacă problemele legate de educație nu sunt abordate, crește riscul copilului de a fi agresat, de a‑și dezvolta insuficient abilitățile sociale, de a avea rezultate  școlare  sub potențialul său și o stimă de sine scăzută.

Copilul cu ticuri

  • Există o mare varietate de ticuri  pe care copiii  le pot manifesta. De aceea,  este deosebit de important ca profesorii să fie  conștienți nu  numai  de simptome,  ci și de natura  ticurilor. Profesorii trebuie  să știe mai exact că cel mic are un grad de control foarte  redus asupra  ticurilor și nu o face intenționat sau „ca să primească atenție“. Este un gând trist,  dar realist, acela că în fiecare  zi va exista  un copil  cu ticuri într‑o  clasă  undeva  care va fi mustrat  pentru  ticurile  lui.  Nu este neobișnuit să auzim  de copii  care au primit  perioade  de detenție sau teme pentru  acasă în plus  fiindcă profesorul considera că ticurile  erau manifestate cu scopul  de a‑l enerva.
  • Un  profesor  care posedă  informații despre  ticuri  poate  contribui  la reducerea  stresului copilului în clasă,  ignorând ticurile moderate. Acest lucru  ar trebui  să‑l facă pe copil  să se simtă  mai confortabil, având  ca efect  reducerea  frecvenței  și a intensității ticurilor. Profesorul este modelul copiilor în cadrul  clasei, astfel încât, dacă profesorul acceptă ticurile, este probabil ca și elevii săi să procedeze la fel.
  • Profesorul ar trebui  să știe că stresul  poate  precipita ticurile. Perioadele de examene sunt  deosebit  de dificile, la  fel  ca  orice  reprezentație orală,   ca  de  exemplu recitarea  în fața  clasei  sau a școlii. Acestea  fiind  spuse, este dificil  să găsim un  echilibru cu  privire  la  ceea  ce  trebuie  făcut  în  legătură  cu reprezentațiile în  fața  publicului. În  cazul  în  care  copilul este îngrijorat în privința  vorbitului în public  din cauza  ticurilor sale, nu va fi de ajutor  să‑l așezați  în centrul  atenției. Pe de altă parte, evitarea experiențelor școlare  normale ar putea să consolideze fobiile copilului și să‑l facă să simtă că eșuează. Cea mai bună soluție este ca profesorul să discute  înainte cu cel mic în particular și să‑l întrebe  ce vrea el să facă.  Amintiți‑vă că există  mulți  actori  și politicieni cu ticuri  care n‑ar fi avut o carieră  în actorie  sau în politică dacă ar fi fost ținuți  în frâu când era vorba de reprezentații publice la școală.
  • În funcție de părerea copilului și cea a părinților, este uneori  o idee bună ca și ceilalți  elevi să afle de ticuri. În cazul în care copilul cu sindromul Tourette  este suficient de încrezător, este posibil  să se simtă  mai  puternic dacă va putea  oferi  o scurtă  prezentare în fața clasei  despre  sindromul Tourette  și dacă va descrie  cum  este să ai această  afecțiune. Acest lucru  se poate face în cadrul  orei de dezvoltare  personală, în cadrul  celei de cultură  generală  sau chiar în cadrul  orei de științe.

Fragment din Copilul cu ticuri și sindromul Tourette, de Uttom Chowdhuri