Budism si psiCâtă vreme inconştientul este unul instinctiv, nu îl depăşeşte pe cel al animalelor sau pe cel al copiilor mici.

Nu poate fi cel al omului matur. Acestuia din urmă îi aparţine inconştientul antrenat, în care toate experienţele conştiente prin care a trecut din pruncie sunt înglobate organic, constituind întreaga sa fiinţă. Din acest motiv, în cazul spadasinului, când acesta îşi ridică sabia, îndemânarea lui tehnică superioară împreună cu conştientizarea de către el a întregii situaţii se retrag undeva în fundal, iar inconştientul său antrenat începe să‑şi joace rolul în toată deplinătatea lui. Sabia se mânuieşte de parcă ar avea propriul suflet.

Atunci când spadasinul își înfruntă adversarul, el nu trebuie să se gândească la adversar, nici la el însuşi, nici la mişcările pe care le face sabia adversarului său. El doar stă acolo, cu sabia lui, care, uitând de orice tehnică, nu trebuie, de fapt, decât să urmeze dictatele inconştientului. Omul a renunţat la calitatea lui de mânuitor al sabiei. Când loveşte, nu el, omul, ci sabia din mâinile inconştientului este aceea care loveşte. Sunt poveşti în care omul însuşi nu şi‑a dat seama că îl doborâse pe adversar — totul inconştient. Acţiunea inconştientului este în multe cazuri pur şi simplu miraculoasă.

Fragment din Budismul Zen și psihanaliza, de 

Erich Fromm, Daisetz Teitaro Suzuki și Richard de Martino