Informarea sexuală este o parte a întregii educaţii. Ea reprezintă un proces, o atitudine — acasă şi la şcoală. Uneori părinţii ajung să fie prinşi cu garda jos…
Lea, în vârstă de 7 ani, intră în bucătărie, exact în momentul în care mama ei se pregăteşte să împingă tava cu pizza în cuptor. Ea are o întrebare: „Mamă, chestia aia care se foloseşte ca să nu mai faci copii i-ai tras-o, după ce ne-am născut Luis şi cu mine, tu lui tata peste penis sau şi-a tras-o tata singur?“ Tava cu pizza se leagănă ameninţător iar mama, de obicei iute de gură, este puţin jenată. Despre sensul şi scopul prezervativelor îi informaseră pe copii cu doi ani înainte, după ce aceştia descoperiseră un prezervativ pe noptiera din camera părinţilor.
„De obicei fac eu asta“, sosi răspunsul ezitant. Lea se mulţumi deocamdată cu acest răspuns. Ce dorea să ştie fetiţa? Despre funcţia tehnică a prezervativelor ştia deja. Ea se interesa despre sentimentele legate de sexualitate şi despre rolul pe care îl joacă femeile uneori. Ea dorea să ştie ce posibilităţi sau obligaţii îi pot reveni mai târziu atunci când va fi vorba de protecţia contraceptivă: trebuie să fac eu asta? Cum funcţionează dragostea?
Dacă înţelegem educaţia sexuală ca fiind o educaţie socială, atunci copilul va fi considerat un „om complet“. În prim-plan stă întărirea personalităţii copilului. Tandreţea şi corectitudinea sunt, în acest caz, conceptele de bază. Lămuririle nu se rezumă numai la explicaţiile pur tehnice despre funcţionarea organelor sexuale. Educaţia sexuală înseamnă transmitera de imagini de rol, de concepţii despre corp şi emoţii, transmiterea stimei de sine. Şi acest lucru se efectuează pe mai multe niveluri. Un tată şi o mamă îşi descriu experienţele după cum urmează:
Atunci când fac baie cu fiul meu, el mă apucă uneori de penis. Dar interesul său durează numai două secunde. Apoi se întoarce la răţuştele lui. Pentru mine lucrurile stau aşa: niciodată înainte în viaţa mea nu am mai fost atât de apropiat de o altă fiinţă masculină. Este ceva aproape homoerotic, fără să fie sexual sau să aibă de-a face cu excitaţia. Este o legătură sentimentală. Cred că ăsta este un fundament important pentru tot restul. Asta este ceea ce înseamnă pentru mine educaţie sexuală sau educaţie de gen.
— Martin S., 43 de ani, tată al unui băiat în vârstă de 1 an
La noi nu existau «discuţiile de lămurire». Ascultam ce vorbeau părinţii noştri şi vorbeam între noi, fraţii. Deseori eram mulţi la masă, cu unchii, mătuşile, vecinii, fraţii vitregi. Niciunul dintre noi, copiii, nu întreba nimic, dar auzeam totul. Şi acum facem la fel acasă: discutăm un subiect precum dragostea sau prima menstruaţie într-un cerc larg, aşa încât copiii aud mai multe păreri şi tu, ca mamă, nu eşti supusă stresului de a fi nevoită să explici totul de una singură.
— Shahin, 37 de ani, cu doi copii
Fragment din Prevenţia înainte de toate. Cum să protejăm copiii de abuzul sexual
Leave a Reply