Despre consolare. Cum să-ți găsești alinarea în vremuri întunecate de Michael Ignatieff, volum recent publicat de Editura Trei, este o explorare profundă a literaturii și artei consolării — de la Cartea lui Iov și Psalmi la Albert Camus, Primo Levi, Elisabeth Kübler-Ross sau mișcarea hospice.

„O inspirație pentru cei care au nevoie de cuvinte ca să meargă mai departe în viață.” – Kirkus Reviews

Cum ne consolăm unii pe alții și pe noi înșine într-o epocă a necredinței? Când suferim pierderi sau asistăm la o catastrofă, căutăm consolare. Cândva domeniul preoților și al filosofilor, limbajul consolării a dispărut din vocabularul modern. Încă din secolul al XVI-lea, omenirea a început să renunțe la alinarea adusă de vechile texte religioase și s-a îndreptat către știință, ideologie și terapie.

„Ignatieff povestește cu scopul de a ne reaminti că nu suntem prima generație confruntată cu disperarea.” – The Guardian

Michael Ignatieff spune poveștile unor scriitori, pictori și muzicieni care au căutat consolarea și arată cum oameni aflați în situații extreme au reușit să-și regăsească speranța. Evocând momente în care personalități influente au găsit curajul să meargă mai departe, Despre consolare aduce aceste povești în prezent, susținând că putem reînvia tradițiile consolării ca să facem față suferințelor și nesiguranței secolului XXI.

„Consolarea este extraordinar de importantă. Poate că acum mai mult ca niciodată (…) Ignatieff ne-a făcut un mare serviciu cu această serie de reflecții emoționante.” – Los Angeles Review of Books

Consolarea este un act de solidaritate în spațiu — a fi alături de cei îndurerați, a ajuta un prieten să depășească un moment dificil; dar este și un act de solidaritate în timp — amintirea celor morți și căutarea unor semnificații ale cuvintelor pe care le-au lăsat în urmă. Consolarea argumentează de ce viața este așa cum este și de ce trebuie să mergem mai departe.

„Schițele biografice pline de viață ale lui Ignatieff, cu personaje care opun rezistență când sunt confruntate cu eșecuri, boli terminale sau execuții iminente, inspiră și, în felul lor, consolează.” – Publishers Weekly

Consolarea este opusul resemnării. Putem fi resemnați în fața morții fără a fi consolați și putem accepta tragismul vieții fără a ne resemna. De fapt, putem găsi consolare în lupta noastră cu destinul și în modul în care această luptă îi inspiră pe ceilalți. A fi resemnat în fața vieții înseamnă să renunți, să lași deoparte orice speranță că ar putea fi altfel. Pe de altă parte, a fi împăcați cu viața ne permite să păstrăm speranța pentru ceea ce ar putea aduce viitorul. Pentru a fi împăcați, trebuie mai întâi să ne împăcăm cu pierderile, înfrângerile și eșecurile noastre. A fi consolați înseamnă a accepta aceste pierderi, a accepta ceea ce ne au făcut și a crede, în ciuda tuturor, că nu trebuie să ne bântuie viitorul sau să ne distrugă posibilitățile rămase.

„Cum ne găsim consolarea când credința religioasă este în scădere și trăim într-o cultură obsedată de succes? (…) În această carte deosebit de importantă, Ignatieff susține că nu doctrinele, ci oamenii sunt cei care ne consolează.” – Irish Times

Michael Ignatieff este scriitor, istoric și fost politician. A predat la Cambridge, Oxford, Harvard și University of Toronto, iar în prezent este profesor la Central European University din Viena. Cărțile lui au fost traduse în 12 limbi; printre ele se numără Blood and Belonging, Isaiah Berlin: A Life, A Need of Strangers, The Russian Album și The Ordinary Virtues. Romanul său Scar Tissue a fost finalist pentru Booker Prize.